marți, 19 ianuarie 2021

Despre Jakob Lorber și lucrările sale scrise prin dicteu divin 


Prin intermediul acestui om simplu și curat la suflet, Dumnezeu a trimis omenirii, între anii 1840-1864, o nouă revelație atotcuprinzătoare a voinței Sale divine, a planului Său veșnic pentru această lume, a scopurilor Sale în privința oamenilor și învățătura Sa atotcuprinzătoare despre iubire; iar toate acestea completează, confirmă și explică Sfânta Scriptură.

”În timp ce inimile se uscau sub arşiţa pustiitoare a ideilor care-l negau pe Hristos, într-un loc retras şi liniştit, un suflet simplu şi iubitor de DUMNEZEU l-a întâlnit în focarul cel viu al inimii sale pe Iisus. Binecuvântatul era misticul Jakob Lorber din Graz. Ca şi în cazul profeţilor Vechiului Testament, prin el a vorbit Spiritul atotputernic al lui DUMNEZEU, pe care el l-a simţit şi l-a auzit ca pe o tainică voce interioară. 

Lorber a fost fiul unui podgorean din Steiermark, care era şi capelmaistrul unei societăţi muzicale. Mama sa era o femeie pioasă şi înţeleaptă, care ţinea foarte mult la primul ei născut. Acesta s-a dovedit încă din fragedă tinereţe foarte dotat în multe domenii. El chiar urma să se facă pastor şi a făcut studii de specialitate, dar după terminarea lor s-a dedicat preocupării sale preferate, muzica. În cel de-al patruzecilea an al vieţii sale i s-a oferit postul de capelmaistru la Trieste. Lorber tocmai îşi făcea pregătirile de plecare, când dintr-o dată şi pe neaşteptate s-a petrecut un eveniment miraculos care a dat o întorsătură decisivă vieţii şi creaţiei sale de atunci înainte, în zorii zilei de 15 martie 1840, Lorber a primit misiunea sa divină printr-o chemare de-a dreptul profetică. Precum profetului din Patmos, şi lui o voce divină i-a poruncit: "Ia-ţi acum condeiul şi scrie!"

Şi astfel el a aşternut primele cuvinte inspirate de DUMNEZEU pe care i le dicta vocea: Astfel mi-a vorbit Domnul mie, și prin mine (Jakob Lorber) - tuturor, iar acesta este adevărul adevărat și plin de credință: ”cine vrea cu ardoare să vorbească cu Mine, acela să vină cu multă dragoste către Mine şi când va fi pregătit Eu îi voi sădi răspunsul Meu chiar în inima sa. Dar trebuie să se ştie dinainte că numai cei curaţi şi cu inima plină de smerenie, vor auzi vocea Mea. Şi să nu uitaţi niciodată că cine Mă pune mai presus de lumea aceasta şi Mă iubeşte cu o iubire mare şi nesfârşită, precum iubeşte o gingaşă mireasă pe mirele ei, cu acela Eu voi merge braţ la braţ şi îi voi vorbi când Mă va întreba. El Mă va putea privi oricând precum un frate pe celălalt frate şi Mă va privi atunci precum Eu l-am privit din veci, înainte chiar ca el să fi existat."

Din momentul primirii misiunii sale divine, Jakob Lorber şi-a subordonat întreaga sa personalitate îndeplinirii acesteia şi de atunci înainte el a trăit mai mereu retras şi în smerenie, acceptând să fie doar "scribul umil al lui DUMNEZEU". Biograful său, Karl Gottfried Ritter von Leitner, ne relatează: "începea să scrie fiind astfel inspirat, aproape zilnic, dimineaţa, înainte de micul dejun. Cel mai adesea el stătea atunci la o măsuţă, iarna, fiind lipit de sobă, cu totul retras în sine, mişcând peniţa neîntrerupt şi uniform, fără a face vreo pauză de gândire şi fără a corecta ceva din cele scrise, ca unul căruia i se dictează în taină ceva de către altcineva, în repetate rânduri el a afirmat că în timp ce auzea vocea care i se adresa, îi apărea de asemenea şi imaginea celor auzite". 

Lorber însuşi scria în anul 1858 unui prieten: "Referitor la vocea cea tainică interioară şi la modul în care eu o percep, nu pot spune mai mult decât că eu primesc astfel lăuntric cuvântul cel sfânt al Domnului pe care îl percep atunci permanent, în zona inimii, ca pe un gând extrem de clar, luminos şi pur, care este exprimat în cuvinte. Nici unul dintre cei care stau în acele clipe lângă mine nu pot totuşi auzi vreo voce. Dar să ştiţi că pentru mine, această voce binecuvântată sună mai luminos şi mai clar decât orice alt sunet material". (Scrisorile lui Jakob Lorber, Bietigheim 1931). 

Din redactarea fidelă a celor auzite (de a căror culegere şi publicare s-au îngrijit în special Otto Zluhan şi Anselm Huttenbrenner) a rezultat, cu timpul, o operă deosebit de valoroasă, în 25 de volume, cu peste 10.000 de pagini.”

Copilăria lui Iisus împreună cu Taina dezvăluită a celor trei zile petrecute de Iisus la templu și cu Marea Evanghelie a lui Ioan reprezintă viața lui Iisus dictată de El Însuși. În Copilaria lui Iisus aflăm ce a făcut Iisus de la naștere până la 12 ani, iar într-o cărticică mai micuță sunt descrise cele trei zile petrecute de Iisus la templu la vârsta de 12 ani. Copilăria lui Iisus purta denumirea Evanghelia lui Iacov sau Protoevanghelia lui Iacov care a circulat sute de ani, Iacov fiind fiul mai mic al lui Iosif, cel care a avut grijă de Iisus. În Marea Evanghelie a lui Ioan Iisus ne povestește ultimii săi trei ani pe Pământ, de când I-a întâlnit pe Petru și Andrei, până la răstignire. În Casa Domnului, prima lucrare revelată prin Lorber, este reprezentată istoria creației, ca și istoria omenirii, de la Adam până la Potop. Este dezvăluit cu lux de amănunte modul în care Potopul a început și s-a sfârșit. Episcopul Martin respectiv De la Iad la Rai revelează destinul în lumea de dincolo a două personaje cunoscute ale acestei lumi și totodată al fiecărui credincios. Revelația continuă și cu alte cărți, nu mai puțin importante, cum ar fi cele care vorbesc despre viața în plan fizic pe planeta Saturn și pe Lună, și anume Saturn și Pământul și Luna.

"Lucrul cel mai important în cazul lui Lorber, care, de altfel, avea şi harul clarviziunii, este minunata învăţătură ce se desprinde din lucrările sale. Numai înţelepciunea atotcuprinzătoare şi profundă a lui Dumnezeu poate aborda toate problemele vieţii văzute şi nevăzute şi poate lămuri numeroasele mistere ale gândirii omeneşti dintr-un punct de vedere superior, spiritual. Pe scurt, Lorber prezintă într-o formă desăvârşită concepţia spirituală despre lume, explică lumea într-un mod spre care vor tinde în curând atât ştiinţa cât şi intuiţia omenirii după depăşirea materialismului, în toate domeniile cunoaşterii. Specificul limbajului din acest dicteu care este revelat oamenilor, necesită unele explicaţii, deoarece pe alocuri anumite construcţii şi expresii utilizate ar putea deruta pe unii cititori. Existenţa profetică şi plină de mistere de care au parte doar cei binecuvântaţi de DUMNEZEU, este în ultimă instanţă inefabilă şi de aceea nu trebuie să ne mirăm, dacă în lucrările lui Lorber limbajul folosit este în deplină concordanţă cu originalitatea spirituală a profetului – aşa cum putem observa şi la evanghelişti. Profeţii Vechiului Testament vorbesc limba specifică epocii lor, aşa cum misticii Evului Mediu o vorbeau la rândul lor pe a lor. La fel vom constata că vorbeşte şi misticul şi profetul Jakob Lorber limbajul timpului său. Nu este prin urmare deloc nevoie să cercetăm învelişul exterior al celor revelate pentru a proba autenticitatea cuvântului profetic. 

La fel nu a greşit nici marele iluminat Sadhu Sundar Singh, acest original Crist al Orientului când, la un moment dat, în mesajul său către lumea apuseană, referindu-se la criticarea Bibliei de către modernişti, scria, printre altele: „Foarte adesea am remarcat că ei cercetează extrem de amănunţit doar învelişul exterior, cum ar fi stilul folosit sau probabilitatea internă a datelor ori specificul scrierilor, dar aproape niciodată ei nu caută miezul, pentru a descoperi realitatea. Căci ar trebui să se ştie că, cu totul altfel se apropie de Biblie cel care într-adevăr caută realitatea! El are atunci numai o dorinţă, şi anume, să fie şi să rămână una cu realitatea (DUMNEZEU); lui niciodată nu-i pasă când sau prin mâna cui a fost scrisă o anume carte ori a fost revelată o anume Evanghelie. El ştie doar că acolo are cuvântul lui DUMNEZEU, pe care profeţii şi apostolii l-au notat cu rigurozitate, aşa cum i-a îndemnat atunci Duhul Sfânt.” (a doua epistolă a lui Petru, 1 ,21). (Sadhu Sundar Singh, „Gesammelte Schriften”, Stuttgart, 1972). 

La fel noi putem spune acum şi despre mesajul lui Jakob Lorber. Căci niciodată nu se poate afirma cu tărie că revelaţia divină s-a încheiat odată cu apariţia Sfintei Scripturi. Dacă am gândi vreodată asta, ar însemna să limităm în mod copilăresc acţiunea lui DUMNEZEU. El se adresează în toate timpurile atât celor care îl iubesc cât şi prietenilor săi, prin viziuni şi revelaţii şi le comunică misterele sale. Iar misterele lui DUMNEZEU sunt în veci fără de sfârşit. Să ne amintim în această direcţie că apostolul Ioan este cel care a scris: „Căci trebuie să ştiţi că mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a făcut şi dacă ar fi să se scrie toate câte a făcut cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta aproape că n-ar putea cuprinde cărţile care s-ar putea atunci scrie.” (21,25). Marea Evanghelie a lui Ioan este, fără îndoială, cea mai remarcabilă lucrare divin inspirată a lui Jakob Lorber. Ea cuprinde peste 10 volume, în ediţia originală în limba germană, în care ni se revelează, în detaliu, diferite momente din viaţa lui Iisus, în cei trei ani ai misiunii sale spirituale pe pământ, timp în care a desfăşurat o intensă, extraordinar de bogată şi uluitoare activitate spirituală. Marea Evanghelie a lui Ioan oferă o nouă imagine asupra lumii, integrată într-o perfectă armonie cosmică. Sunt prezentate informaţii clare şi inedite despre Creaţie, despre îngeri, cosmogonie, lumea astrală, religiile asiatice, materie, suflet şi spirit. Această nouă revelaţie nu este deloc în contradicţie cu revelaţia tradiţională a celor patru Evanghelii ci, dimpotrivă, ambele au la bază acelaşi fundament divin. Această operă monumentală este străbătută pe tot parcursul ei de cea mai înaltă înţelepciune divină care luminează întreaga Creaţie. Ea arată oamenilor o cale simplă spre desăvârşire spirituală, cale uşor accesibilă oricui urmează cu seriozitate şi plin de entuziasm şi perseverenţă învăţăturile lui Iisus. Sunt reliefate, totodată, multe similitudini cu filosofia şi înţelepciunea orientală care sunt de o evidenţă frapantă. Găsim nenumărate concepte şi idei comune celor două tradiţii spirituale ceea ce demonstrează încă o dată că înţelepţii au o lume comună. 

Multi teologi faimosi (cum ar fi, de exemplu, preotul evanghelist Hermann Luger sau teologul reformat, profesorul Kurt Hutten) care au studiat cu atentie aceasta noua revelatie au ajuns în final la concluzia ca aceasta reprezinta o revelatie autentica. Profesorul K. Hutten scrie: „Aceasta conceptie asupra lumii are forta si profunzime; ea reda întreaga sa valoare istoriei pamântului si istoriei mântuirii. Ea înscrie credinta în Dumnezeu într-o dimensiune cosmica în care lumea noastra si cea de dincolo sunt intim legate de microcosmos si macrocosmos si în care întreaga Creatie slaveste puterea iubirii divine; ea arata totodata omului drumul care îl conduce la desavârsire.”  Marea Evanghelie a lui Ioan aduce o lumina, într-un mod mult mai complet, învatatura autentica a lui Iisus Cristos, Tatal revelat si totodata Mântuitorul lumii care este punctul central al întregii manifestari. Aceasta învatatura vibreaza de cea mai înalta si profunda spiritualitate si este o marturie cutremuratoare a întelepciunii si iubirii fara margini a lui Dumnezeu Tatal pentru întreaga creatie.

Marea Evanghelie a lui Ioan a fost scrisă de Jakob Lorber între anii 1851 şi 1864. O primă copie după manuscrisele originale ale acestei capodopere a fost realizată în anul 1871, copie care a stat la baza a două ediţii ulterioare care au cunoscut lumina tiparului în anul 1891 şi respectiv 1909. însă abia în anul 1922, prin grija lui Otto Zluhan, apare cea de-a patra ediţie a Marii Evanghelii a lui Ioan, de data aceasta având ca sursă manuscrisele originale. Din motive greu de înţeles, aceste manuscrise au fost transportate în Transilvania, la Mediaş, de unde, apoi, au fost readuse la lumină, în anii de după cel de-al doilea război, mondial au fost tipărite ediţiile cu numerele 5 şi 6 care aveau la bază ediţia a patra din anii douăzeci. Ulterior, au mai fost publicate încă trei ediţii: 7, 8 şi 9, toate acestea fiind ediţii în limba germană. Marea Evanghelie a lui Ioan a fost de asemenea tradusă şi în limbile franceză şi engleză, iar ediţia de faţă este prima traducere în limba română. Astfel, această lucrare cât şi celelalte scrieri ale lui Jakob Lorber, inspirate de divinitate, au fost tipărite şi vândute în milioane de exemplare şi au reuşit să reaprindă scânteia aspiraţiei către desăvârşire în sufletele multor oameni. Fie ca cititorul intuitiv şi plin de dragoste de DUMNEZEU al acestei cărţi să recunoască imediat al cui Spirit ne vorbeşte în taină prin cuvântul modestului „scrib al lui DUMNEZEU” care a fost Jakob Lorber."


Lucrări (dați click pe titlu și se deschide cartea în format pdf):

Despre viața, învățăturile (evangheliile) și scrisorile lui Isus

· Copilăria lui Iisus (1843), 2 volume


· Cele trei zile ale lui Isus în Templu (1859/60)

· Marea Evanghelie a lui Ioan (1851-64): Volumul 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | toate cele 11 volume în varianta comprimată ZIP 

  - sfârșitul lucrării Marea Evanghelie a lui Ioan (vol. 11) este finalizat de Leopold Engel la chemarea Domnului după 27 de ani de la moartea lui Jakob Lorber



Preistoria umanității

· Casa Domnului (1840-44): volumul 1, volumul 2, volumul 3, volumul 4 - la transcrierea cărții s-a scris din greșeală vol. 3, dar este vol. 4, volumul 5

Despre pământ și planete

· Pământul (1847/56), Luna (1841)

· Soarele natural (1842)

· Saturn (1841/42)

Despre viața de apoi

· Dincolo de prag – Scene de pe patul de moarte (1847)

· Episcopul Martin – Împărăția misterioasă a spiritelor (Apusuri transformate în răsărituri) (1847/48), 2 volume

· Robert Blum – De la Iad la Rai (1848-1851): volumul 1, volumul 2, volumul 3

· Soarele spiritual (1842/43): volumul 1, volumul 2 + Împărăția copiilor din lumea de dincolo – extrase Soarele spiritual vol. 2

Adunări individuale - scurte dezvăluiri despre diverse teme religioase, ecleziastice, sociale, politice, de sănătate, educaționale, psihologice și de familie, răspunsuri personale la întrebările lui Lorber și ale prietenilor săi

· Daruri cerești (1840-64): volumul 1, volumul 2, volumul 3 

Lucrări de vindecare

· Puterea de vindecare a luminii soarelui – Heliopatia (1851)

· Cartea Domnului despre viață și sănătate

Dezvăluiri suplimentare

· Interpretarea Sfintelor Scripturi (1843) - explicații ale Sfintei Scripturi care se regăsesc în volumul 2 din Soarele Spiritual și care au fost reunite în cartea cu titlul Interpretarea Sfintelor Scripturi - Textele biblice și înțelesurile lor tainice
· Psalmi și poezii (1840)

Despre viitor


Alte extrase și compilații din scrierile lui Jakob Lorber


Din operele dictate de vocea divină lui Lorber, în ordine cronologică:

- Casa Domnului, Saturn, Soarele natural, Soarele spiritual, Copilăria lui Isus, Scrisorile necunoscute ale lui Isus către Abgarus, Scrisoarea din Ladiceea a apostolului Pavel, Pământul și Luna, Împărăția misterioasă a Spiritelor (Evoluția unui suflet în lumea de dincolo de moarte), Robert Blum (Un ghid prin lumea cealaltă), Cele trei zile la Templu (Isus la 12 ani, la Templu), Daruri cerești și Marea Evanghelie a lui Ioan (o descriere amănunțită a celor trei ani de propovăduire a lui Isus, care completează și interpretează informația biblică).

Dovezi biblice pentru Noua Revelație:

- ”Pe lângă alte dovezi, ar trebui să ne uităm chiar la sursa revelațiilor existente, adică la Biblie, pentru confirmarea viitoarelor profeții și revelații.
Următoarele citate din Biblie vin în sprijinul ideii unei continuări a Bibliei:
(citatele sunt luate din Biblia ortodoxă)
În Ioan 16, 12-14 Isus spune: [12] Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. [13] Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. [14] Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti.
Mai departe, în versul 25 spune: Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl. 
În Ioan 20, 30 Isus spune: Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
De asemenea, Ioan 21, 25 spune: Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin
Când este timpul potrivit pentru îndeplinirea promisiunilor și indicațiilor de mai sus privind celelalte lucruri pe care le-a făcut Isus? Ni s-a spus despre ele dar cu intenția ca nimeni niciodată să nu le afle?
Cele de mai sus ar trebui să fie indicații suficiente că ne putem aștepta la o continuare a Bibliei. Dar mai sunt dovezi, iar următoarele citate sprijină de asemenea ideea unor profeții viitoare.
1 Thesaloniceni 5: [19] Duhul să nu-l stingeţi. [20]Proorociile să nu le dispreţuiţi. [21]Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine.
Isus spune de asemenea în Matei 10, [41] Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua.
De ce ar spune Isus aceasta dacă nu mai erau alți profeți de venit după terminarea Noului Testament? Mai departe, in versetul 40 Isus face o distincție clară între apostoli, profeți și învățători care este confirmată în 1 Corinteni 12, 27-31 și în Efeseni 4, 11. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
În sfârșit în 1 Corinteni 14, [29] Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece [30] Iar dacă se va descoperi ceva altuia care şade, să tacă cei dintâi, aceasta aratând în mod clar superioritatea unei revelații față de o profeție.
Concluzie: Ar fi o provocare să se găsească în toată literatura ultimilor 2000 de ani orice scriere care să egaleze Noua Revelație în ceea ce privește maniera comprehensivă și plină de semnificații în care microcosmosul, macrocosmosul, lumea fizică, lumea spirituală, religia și comportamentul uman general și specific sunt legate între ele. Tot ce ai nevoie pentru a înțelege cele mai mari secrete ale vieții este o inimă umilă și deschisă și acceptarea faptului că știința adevărată merge mult peste ceea ce pot percepe simțurile.” Textul este tradus de aici - postat de N. Ștefan în grupul Scribii Domnului.


Această Evanghelie a celor Doisprezece Apostoli (Evanghelişti) a Graţiei Divine întru Iisus Hristos este unul dintre cele mai vechi şi mai complete texte creştine. Evanghelia celor Doisprezece Apostoli a fost comunicată editorilor în numeroase fragmente la momente diferite de către Emmanuel Swedenborg, Anna Kingsford, Edward Maitland şi un preot din secolele trecute, numit Placidus, provenind din ordinul franciscan. Aceştia au tradus-o din original şi au oferit-o editorilor pentru a face adăugirile necesare la cele patru Evanghelii canonice. Conţinutul acestei Evanghelii străvechi aduce la lumină învăţătura hristică în toată puritatea ei originară, însă pentru a beneficia din plin de aceasta sunt necesare o lectură lipsită de prejudecăţi dogmatice, un suflet deschis şi o minte inteligentă. De exemplu, odată citită, scena oferirii Noii Legi pe Sfântul Munte (cap. XLVI) nu poate fi uitată, deşi nu a fost însoţită de „întuneric, fulgere sau sunete de trompetă”. Lectura textului complet al Evangheliei conferă sentimentul reconstituirii unui puzzle din fragmentele împărţite în mod inegal în Evangheliile canonice, la care se adaugă multe episoade care erau incomplete sau lipsă în Noul Testament. Frumuseţea şi profunzimea spirituală a vieţii desăvârşite a Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dezvăluie tainic, completând ceea ce cunoşteam deja şi pregătindu-ne pentru întâlnirea cu plenitudinea faptelor şi învăţăturilor Sale care este revelată în Marea Evanghelie a lui Ioan, comunicată direct de Iisus Hristos prin mesagerul său Jakob Lorber.


Cărțile se pot comanda de pe site-ul cartespirituala.ro

Cărțile în format audio se pot asculta pe acest canal de YouTube sau se pot descărca de aici.  

Grupuri Facebook: 
Daruri Cerești (Scribii Domnului)

Pagini Facebook:
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)