Prin Jakob Lorber în Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. 3, Cap. 66-72
Capitol 66
01] (Domnul:) „Vezi, este o treabă aparte cu zămislirea unui om! Pentru a zămisli un rod (făt) bun şi sănătos, trebuie doi oameni maturi, anume un bărbat şi o femeie, să aibă o bună rudenie a sufletelor între ei, fără care ei vor ajunge cu greu sau şi adesea într-adevăr absolut deloc la un rod prin actul cunoscut al zămislirii.
02] Dacă sunt acum un bărbat şi o femeie de o natură înrudită în inimile şi sufletele lor, deci, atunci ei să se şi cununeze şi după ordinea cum este ea uşor de găsit în natură, să se folosească de actul de zămislire doar pentru acel scop, pentru a ajunge la un rod viu, potrivit cu asemănarea lor; ceva mai mult, decât este necesar tocmai le acest lucru, este împotriva ordinii lui Dumnezeu şi a naturii şi cu aceasta un rău şi un păcat, care nu este cu mult mai bun decât cel tăcut din Sodoma şi Gomora!
03] Dacă un bărbat are multă sămânţă, atunci s-o pună într-un alt ogor, după felul bun al vechilor părinţi şi patriarhi şi el nu va păcătui. Dacă însă pleacă el în secret afară doar pentru a satisface impulsul său cu desfrânate care se vând şi să se desfăteze prin aceasta fără zămislirea unui rod, atunci comite el prin aceasta cu totul sigur un păcat mare sodomitic împotriva ordinii dumnezeieşti şi împotriva ordinii naturii!
04] Numai un bărbat tânăr, înfocat de zămislire, dacă este el prea pătruns de atracţia unei fete în aşa fel, că este el de-abia stăpân al simţurilor sale, acela poate să se culce cu o fecioară, dacă cu sau fără zămislire; dar după act are el sa-i dea conştiincios ceea ce fusese rânduit de către Moise. Şi dacă a reieşit un rod dintr-o asemenea zămislire de necesitate, atunci trebuie el să-i dea fecioarei de zece sau de o sută de ori a ceea ar fi fost el după Moise numai simplu dator, dacă n-ar fi reieşit un rod din act; pentru că o fecioară îi aduce unui asemenea om o jertfă mare pe viaţă şi pe moarte! Dacă poate după aceea un bărbat să se cununeze cu o asemenea fecioară, atunci să nu omită el acest lucru; pentru că, cum am spus, ea i-a adus lui o jertfă mare şi l-a eliberat de o povară ameţitoare.
05] Dar, pentru viitor, să-şi ia un asemenea bărbat înfocat de zămislire imediat o soţie după rânduială şi în caz de necesitate, cu acordul drept al soţiei legitime şi o soţie concubină, ca să nu se işte din aceasta vreo ceartă şi neânţelegere; dacă poate însă un asemenea bărbat să se lepede de sine, atunci va fi el în schimb în scurt timp mai uşor părtaş decât un altul la o milostivire duhovnicească mai înaltă a vieţii interoare.
06] Cum ai însă să-ţi iei o soţie legitimă, astfel este un asemenea lucru rânduit deja prin Moise după ordinea din ceruri şi are mai departe să rămână astfel până la sfârşitul lumii.
07] Insă, din cele spuse deja, vei înţelege tu foarte uşor, ce este aici incestul şi de ce este acesta interzis de către Moise ca fiind un păcat mare; pentru că totul este de la Dumnezeu rânduit oamenilor după ordinea dumnezeiască. Cine rămâne într-o asemenea ordine, acela va şi recolta roadele binecuvântării de sus; dar cine acţionează împotriva acestei ordini, acela va recolta roadele blestemului.
08] Dacă însă un oarecare înfocat de zămislire nu poate la toată necesitatea lui să ajungă totuşi la nici o stingere naturală a focului care îl chinuie, aceluia îi sfătuiesc o baie harnică în apă rece şi o rugăciune destul de intensă pentru ameliorarea acestui chin, căci aşa îi va fi luat foarte degrabă un asemenea chin; orice alt fel de stingere este însă rea şi produce iarăşi rău, răul este însă păcat şi naşte iarăşi păcat.
09] Totodată să le fie însă aceasta tuturor părinţilor la inimă, ca ei să nu expună copiii lor maturi la pericolele atracţiilor! Pentru că un material inflamabil poate uşor să ia foc; dacă însă ard o dată flăcările cu vâlvătaie din toate părţile, atunci nu mai merge cu stingerea rapidă adesea absolut deloc şi fără jertfe nu începe să ardă nici o flacără! Când este ea stinsă, se şi arată atunci paguba acuşi, pe care a pricinuit-o ea.
10] De aceea să fie mai ales fecioarele frumos îmbrăcate, dar niciodată atrăgător îmbrăcate şi tinerii să nu fie daţi pradă trândăviei; pentru că trândăvia este mereu producătorul a toate patimile şi păcatele.
11] Cine şi-a luat însă o dată o soţie legitimă, acela este legat de aceeaşi până la moarte şi cartea de despărţire a lui Moise nu anulează adulterul în faţa ordinii lui Dumnezeu, dacă un asemenea bărabat s-ar cununa atunci cu o alta; dar dacă se cununează o femeie despărţită, atunci încalcă şi ea căsătoria. Pe scurt, cine se recăsătoreşte după despărţirea căsătoriei petrecute, este un soţ adulter; iar cine nu se căsătoreşte, deci acela nici nu este un soţ adulter.
12] Duhovnicesc însă încalcă şi acela căsătoria, care se uită la o femeie, care este deja căsătorită şi cuprinde în inima lui intenţia, s-o seducă pe aceasta la adulter prin tot felul de amăgiri, chiar şi dacă fapta săvârşită n-a mai avut loc.
13] Dacă vezi tu însă atracţiile femeii aproapelui tău şi te laşi sedus de aceasta, atunci ai săvârşit de asemenea un adulter; pentru că prin aceasta ai făcut din femeia aproapelui tău o desfrânătă şi ai făcut desfrâu cu aceeaşi. Şi acesta este unpăcat mare şi grosolan în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor şi atunci când ai zămislit un rod cu femeia străină. Dar fireşte că este răul atunci mai mare, dacă te-ai desfrânat cu femeia aproapelui tău doar din pricina dulceţii lascive oarbe şi mute. Asemenea păcătoşi vor fi cu greu părtaşi la împărăţia lui Dumnezeu.“
Capitol 67
01] (Domnul:) „Dacă însă femeia unui semen, de exemplu, n-a putut concepe un făt de la bărbatul ei adevărat şi are însă un mare dor aprig spre trezirea unui făt în sine şi te doreşte, atunci spune-i bărbatului ei un asemenea lucru! Dacă este el de acord, atunci poţi tu să îndeplineşti fără păcat o asemenea dorinţă. Dacă femeia este fecundată şi dacă ea are după timpul scurs iarăşi un dor aprig după acest lucru şi bărbatul ei este de acord, atunci poţi tu să-i arăţi femeii tot aşa iarăşi amabilitatea, dacă eşti un celibatar. Dacă eşti însă tu însuţi bărbatul unei femei fertile, atunci să nu lipseşti femeia ta de puterea ta; fiindcă pentru acest lucru vă este permis din partea lui Moise să ţii, pe lângă soţia ta legitimă, mai ales dacă femeia ar fi stearpă, o concubină, sau, după necesitate şi mai multe, dar mereu cu acordul soţiei legitime. Dar, dacă aceasta s-ar face foarte tristă din cauza acestui lucru, atunci ar fi timpul să le dai drumul femeilor în plus, tot aşa cum Avraam i-a dat drumul Agarei, pe care şi-o luase din pricina sterpiciunii lungi a femeii sale Sara.
02] Dacă ar ajunge însă o soţie fugită de la bărbatului ei legitim la cineva, într-o ţară străină, ca necăsătorită şi ar omite faptul că ea este deja femeia altui bărbat, atunci n-are acela, care a luat-o astfel ca soţie, nici un păcat, nici atunci, dacă ar afla după aceea, că ea ar fi deja femeia unui bărbat, îl părăsise însă în secret din pricina durităţii şi a nefertilităţii lui; pentru că atunci când acela a luat-o pe cea străină de soţie, doară n-a ştiut, că ea ar fi deja soţia unui bărbat şi când aflase el un asemenea lucru de-abia după aceea, era ea deja femeia lui, de care el acum nu mai poate fi despărţit, fără comiterea păcatului de adulter, afară de moarte.
03] Dar au existat la asemenea ocazii adesea deja acţiuni foarte groaznice prin acest lucru. Noul soţ, dacă era sub legea lui Moise, căuta atunci, dacă femeia străină îi era supărătoare, să se dezlege de aceeaşi prin aceea, că se ducea în secret la primul ei soţ şi îi trăda femeia infidelă şi adulteră. Urmarea era, că o asemenea femeie era atunci ucisă cu pietre şi cei doi bărbaţi puteau iarăşi din nou să se căsătorească, după lege. Aceasta însă să nu mai fie mai departe astfel!
04] Şi Eu vă spun: În acest caz să nu se căsătorească un bărbat celibatar cu o femeie străină, înainte ca el să nu se fi interesat exact de toate situaţiile ei anterioare! Dacă în caz că n-a găsit el nimic şi el se simte foarte tare atras de femeia străină, atunci s-o ia el totuşi de soţie; şi dacă află el de-abia după aceea, din întâmplare, starea anterioară a femeii, atunci să nu fie el un trădător al femeii sale, ci s-o păstreze în felul bun, ca şi când a luat-o. Femeia însă poate să-şi ispăşească păcatul ei anterior prin fidelitatea mare faţă de soţul ei nou; pentru că Dumnezeu nu este un judecător nedrept şi ştie să cumpănească foarte exact slăbiciunile cărnii omeneşti şi să le ia în consideraţie. Un ucigaş al femeii sale este însă mai rău decât o femeie adulteră!
05] Ar fi însă cumva doi vecini, dintre care unul nu poate trezi nici un făt în femeia lui, pentru că a slăbit prea tare capacitatea lui de zămislire în adolescenţa sa din pricina unei rele purtări de grijă, în timp ce celălalt vecin, trăgând concluzia după cei mulţi copii sănătoşi ai lui, posedă o capacitate foarte puternică de fecundare, pentru că trăise peste tot şi totdeauna în ordinea bună şi se aflase în adolescenţa lui sub o supraveghere bună. Ce ar fi aceasta, dacă s-ar duce atunci vecinul sterp la cel fecund şi l-ar ruga, să trezească în locul său, cu capacitatea lui multă, un făt în femeia lui şi vecinul fecund ar face un asemenea lucru din dragoste adevărată către vecinul său, de altfel bun şi cu inima cinstită, fără a avea la aceasta numai gândul cel mai îndepărtat, de parcă ar vrea şi de altfel să facă desfrâu cu femeia vecinului, ceea ce ar fi foarte păcătos? Vedeţi, acesta n-ar fi nici păcat şi încă mai puţin, nici adulter, ci ar fi un asemenea act chiar un serviciu de dragoste secret şi lăudabil, sub un acord tăcut al tuturor celor implicaţi; secret de aceea, ca să nu afle nimeni nimic despre acest lucru, în afară de persoanele arătate, din pricina onoarei vecinului nefecund şi ca nimeni să nu se supere din pricina acestui fapt.“
Capitol 68
01] (Domnul:) „Dar, dacă un bărbat celibatar sau unul deja căsătorit se desfrânează cu o femeie voluptoasă a vecinului său, fără cunoştinţa aceluiaş, atunci este acesta un desfrâu destestabil. O asemenea femeie este atunci o desfrânată propriu-zisă şi bărbaţii care se desfrânează cu ea sunt atunci desfrânaţii prorpi- zişi, care, ca fiind astfel, nu vor intra niciodată în împărăţia lui Dumnezeu, pentru că un astfel de desfrâu detestabil pierde tot simţul bun din sufletul lor şi ucide tot ce este duhovnicesc.
02] O asemenea desfrânare nici nu este însă de aceea cu absolut nimic mai bună decât adulterul propriu zis, ba chiar adeseori chiar cu mult mai rău decât adulterul. Pentru că la un adulter se pot afla asemenea circumstanţe în planul de fond, care ameliorează foarte tare nelegiuirea acestui păcat şi merită, ca un judecător să le ia tare în consideraţie; dar, la desfrâu, nu pot niciodată să fie luate oarecare circumstanţe atenuante în consideraţie; pentru că la aceasta acţionează cu totul brutal pornirea spre desfrâu urât mirositoare şi nici nu merită la judecată vreo luare în consideraţie oricum formată.
03] O femeie, care se lasă uşor ademenită spre acest lucru, fără o oarecare necesitate dovedită, este rea şi nu merită nici cea mai neânsemnată luare în consideraţie; pentru că slăbiciunea nu scuză aici nimic, deoarece orice femeie poate să dobândească o întărire îndestulătoare, prin încrederea adevărată în Dumnezeu. Dar mai rea este o femeie, care ademeneşte ea însăşi bărbaţii în cursa ei de desfrâu, pentru a se lasciva cu ei în absenţa soţului său!
04] Dar tot aşa de nelegiuit mârşav acţionează un bărbat de stare necăsătorită şi încă mai rău, dacă este el căsătorit, dacă trage el femei la el, se desfrânează cu ele în ascuns şi le plăteşte la sfârşitul desfrâului; pentru că un asemenea bărbat ademeneşte în primul rând femeile, spre infidelitea detestabilă şi în al doilea rând, se face aproape pe deplin steril şi pustieşte astfel ogoarele asemeni unei furtuni rele, că în acestea nu mai poate fi niciodată pusă o sămânţă cu folos.
05] Intr-o cu totul aceeaşi categorie este de pus şi un celibatar, ca şi un căsătorit, dacă lasă să vină la el fecioare (fete) necăsătorite, ca să se desfrâneze cu ele, contra unei oarecare plăţi; şi orice prostituată lascivă este tocmai tot aşa de bine o desfrânată ca o orecare femeie căsătorită, care se dă pentru bani sau alte daruri.
06] Prostituatele să fie numai harnice şi lucrătoare, căci aşa nu le va fi niciodată necesar să spună, că necesitatea le-a constrâns spre acest lucru; pentru că orice bărbat cinstit adorează o fată harnică şi lucrătoare şi n-o va lăsa să sufere sărăcia. Dar, dacă un oarecare dătător de slujbă este un om dur şi zgârcit, deci, atunci să-l laşi pe el şi slujba lui şi să-ţi cauţi un altul; nu va fi absolut deloc greu, pentru o fată harnică şi muncitoare, să găsească o slujbă bună, unde nu va duce ea cu siguranţă nici o lipsă!
07] Cel mai rău vor ajunge însă odată aceia, care se ostenesc cu foarte multă râvnă să ademenească spre desfrâu asemenea prostituate harnice sau chiar fete fără maturitate, prin tot felul de daruri. Cu adevărat, asemenea bărbaţi, dacă necăsătoriţi sau căsătoriţi, se aseamănă cu lupi răpitori în piei de oaie şi îşi vor lua plata lor!
08] Cine trage însă o fată sau o fecioară sau o femeie cu forţa la sine, acela să fie deja aici judecat! Forţa poate să constee în ce-o vrea, dacă în puterea mâinilor, sau în ademenirea cu daruri foarte scumpe, astfel sunt nelegiuiri ambele feluri. Şi puterea vorbirii sau folosirea mijloacelor magic ameţitoare, prin care partea feminină se pune aparent de bună voie la dispoziţia voinţei lascive a bărbatului, nu atenuează acest păcat cu nici un fir de păr, nici atunci, dacă în desfrâu ar fi fost într-adevăr zămislit un făt; pentru că o asemenea zămislire a fost înfăptuită împotriva voinţei a ambelor părţi şi nu contribuie de aceea cu absolut nimic la atenuarea nelegiuirii.
09] Defrâul cel mai detestabil însă constă în pângărirea băieţilor şi în necurăţirea altor mădulare şi părţi ale trupului femeiesc, decât care au fost rânduite de Dumnezeu spre aceasta, sau chiar în pângărirea animalelor; asemenea pângăritori sunt de eliminat pe deplin, pentru totdeauna, din toată societatea omenească.
10] Este însă totuşi, la judecata asupra asemenea nelegiuiri, tot timpul de privit asupra faptului, pe ce fel de scară de educţie s-a aflat un oarecare astfel de desfrânat, sau o astfel de desfrânată; tot aşa este de privit şi asupra faptului, dacă, cumva, omul astfel desfrânat nu este cumva astfel posedat de un oarecare asemenea duh rău, care îl constrânge la un asemenea desfrâu. În primul caz să se îngrijească societatea pentru acel fapt, ca un asemenea om slab raţional să fie dus într-o corecţie bună, în care să fie el disciplinat cu totul ca şi un copil stricat, atâta timp până ce s-a făcut el un alt om; pentru că, dacă un om a învins o dată natura de animal a cărnii sale şi mintea lui s-a limpezit, atunci va începe el să şi ducă o viaţă mai curată şi nu va mai cădea uşor înapoi, în natura lui veche de animal. În (al doilea) rând, ca cel al stării de demonizare, este un asemenea desfrânat de pus, de asemenea, după gratii; pentru că asemenea oameni sunt, din pricina supărării mari, de îndată de îndepărtat din societatea liberă de oameni.
11] Dacă sunt ei o dată într-un loc sigur de păstrare, atunci să fie ei vindecaţi prin post şi prin rugăciuni făcute pentru ei în numele Meu. Dacă sunt ei o dată vindecaţi şi se arată că au scăpat de demonizarea lor necurată, atunci sunt ei de asemenea de pus iarăşi pe deplin în libertate.“
Capitol 69
01] Spune Cireniu: „Doamne, pentru a doua metodă, la care nu există un om atât de puternic spiritual şi în faţa cuvintelor şi a voinţei unui alt om, să se aplece spiritele rele, care ocupă carnea acelui om, nu se pot oare folosi mijloace naturale, cel puţin doar atât de departe, încât acel om să alunge, prin puterea voinţei şi a cuvântului, aceste spirite rele dintr-un om care nu este chiar atât de puternic?“
02] Spun Eu: „Primul remediu din domeniul naturii este postul. Unui astfel de om să i se dea, pe o zi, doar o jumătate de livră de pâine de secară şi un urcior de apă, între timp i se mai poate da, tot a doua zi, suc de aloe amestecat cu două picături de măselariţă, după natura celui stăpânit şi acest lucru îi va fi de ajutor; dar doar acest lucru nu-l va ajuta întru totul, deoarece este nevoie de aşezarea mâinilor, în numele Meu.
03] Dar şi aşa trebuie ca acest judecător să-şi aibă îndreptată inima, în astfel de cazuri, că în faţa sa se află un om foarte rătăcit şi nu un diavol întruchipat.
04] Dar, dacă un om este prea încăpăţânat în abaterea sa şi nu este deloc format şi nici posedat, atunci acesta poate fi pedepsit cu stricteţe.
05] Dacă devine mai bun acest om şi începe să-şi urască păcatul pe care l-a comis, atunci poate fi acesta tratat cu dragoste; dar dacă un astfel de om rămâne aşa cum este şi rămâne cu comoditate agăţat de abaterea sa - căci un astfel de bou stârnit nu poate ascunde acest lucru întru totul -, atunci se poate ca el, dacă este într-un anume fel format, să fie alungat dintr-o comună, undeva departe, într-un deşert, unde îl va îndrepta disperarea cea mare; şi dacă acesta se va înbunătăţi, atunci să-i meargă mai bine - şi dacă nu, atunci să-l devoreze ţinutul acela pustiu.
06] Dar, dacă un om nu este format şi nu dau nici un rezultat pedepsele şi posturile, atunci poate chiar să fie castrat de un doctor cunoscător şi prin acest lucru se poate să i se salveze sufletul. Doară există unii oameni, care s-au mutilat singuri, din pricina împărăţiei lui Dumnezeu. Tot aşa se poate să fie - dar doar în acest caz - , că unii oameni au fost schilodaţi de judecătoria unei comune; căci în acest caz este cu mult mai bine să intri în împărăţia lui Dumnezeu mutilat, decât să intri întreg în iad! Dar acum ştii tu cum trebuie judecat, totul ce apare, din pricina dorinţei trupeşti.! Doar acest lucru mai adaug, că, pe viitor, se va proceda judecătoreşte în astfel de cazuri asemănătoare, aşa cum aţi auzit voi acum de la Mine.
07] Pentru astfel de delicte a poruncit Moise uciderea cu pietre şi moartea prin foc; dar acest lucru să se întâmple doar la ocazii extraordinare, din pricina exemplului înfricoşător pentru ceilalţi şi acest lucru doar cu acei păcătoşi, care refuză pur şi simplu să se îndrepte. Dar Eu nu-l corectez pe Moise, ci Eu vă sfătuiesc doar, să fiţi cât este posibil de îngăduitori, până când nu cere situaţia de neândreptat măsuri drastice.
08] Fiţi nişte judecători buni şi drepţi, prin adevărata dragoste pentru aproapele şi prin aceasta veţi avea şi voi o judecată blândă şi bună; căci cu care măsură măsuraţi, cu tot aceeaşi măsură vi se va măsura.
09] Dacă sunteţi milostivi, atuci veţi avea parte de milă; dar dacă sunteţi severi şi de neschimbat în părerile şi în judecata voastră, atunci cu siguranţă că veţi găsi şi voi o dată nişte judecători severi şi de neschimbat.
10] Gândiţi-vă la astfel de judecăţi, că spiritul şi sufletul omului se poate modela şi este binevoitor; dar carnea este şi rămâne slabă şi nu există nici unul, care se poate lăuda din pricina tăriei cărnii sale.
11] Renăscuţi în spirit nu există în adevăratul sens al cuvântului; căci renaşterea adevărată şi pură a spiritului o poate dobândi omul doar atunci, când Fiul Omului va termina în abundenţă ceea ce El trebuie să pricinuiască!
12] Reţineţi acest lucru şi înfăptuiţi după el!“
Capitol 70
01] Spune Cireniu: „Toată mulţumirea ţie pentru aceasta; căci, până acum, m-am împotmolit eu într-un lucru, care mi-a dat multă bătaie de cap, deoarece ştiu acum, cum trebuie să procedez într-o judecată corectă şi eu sunt acum ferm convins, că nu mai există un caz, în care să am dubii, dacă eu judec într-un fel sau altul. Doar o singură întrebare îmi mai dă de gândit şi aceasta sună aşa: Nu există nici un caz, în care s-ar putea pune capăt unei căsătorii încheiate, ca fără cele două părţi despărţite, să se facă vinovate de adulter, atunci când acestea doresc o altă căsătorie?“
02] Spun Eu: „O da, astfel de cazuri cu singuranţă că există, de exemplu: un bărbat are o femeie, care este complet dotată cu toate farmecele femeieşti; dar la dezvelire se arată, că femeia este un hermafrodit. Într-un astfel de caz trebuie ca acea căsătorie să se anuleze, atunci când se cere; dar bineînţeles, dacă nu există un reclamant, atunci nu poate fi vorba de un judecător pe acest pământ. Dar, pentru un astfel de caz, ar trebui o lege, prin care o astfel de căsătorie să nu se lege şi partea, care ştie mult prea bine că nu este aptă pentru nevoile mariajului, ar trebui să fie tras la răspundere ca fiind un înşelător şi ar trebui ca acesta să despăgubească partea cealaltă într-un fel. Dar în ceea ce s-a spus acum aici, a fost vorba de partea femeiască, dar este valabil şi în cazul în care un bărbat, nu este un bărbat adevărat. Dacă femeia îl părăseşte şi se căsătoreşte cu altul, atunci nu comite ea adulterul.
03] Dar există şi între bărbaţi unii, care s-au tăiat singuri din pricina împărăţiei lui Dumnezeu, sau mai există şi alţii, care au fost tăiaţi în tinereţea lor pe baza unui motiv lumesc, aşa cum există deja unii tăiaţi în pântecul mamei lor; toţi cei mai sus numiţi nu sunt apţi pentru o căsătorie şi faptul că ei nu sunt apţi propune deja de la bun început întreruperea acestei căsătorii.
04] Sau, o parte sau cealaltă ar putea să aibă o boală trupească, lângă care celeilalte părţi îi este imposibil să trăiască, atunci bineînţeles că trebuie pus capăt unui astfel de mariaj - dar doar în cazul în care cealaltă parte nu a ştiut nimic despre acea boală înaintea căsătoriei; dar dacă a ştiut că există acea boală şi a acceptat totuşi căsătoria, atunci este valabil acel mariaj şi nu se poate să i se pună capăt! Dar asemenea boli, prin care se pot întrerupe căsătoriile sunt: demonizarea a unei sau a altei părţi, tot aşa o nebunie periodică, lepra ascunsă, umflături de cancer, păduchii permanenţi, o boală netratabilă de plămâni, epilepsie, nefolosirea totală a cel puţin două simţuri, artrita şi mirosul persistent a trupului şi a suflului.
05] Dacă partea cea sănătoasă nu a ştiut nimic, că cealaltă parte este bolnavă, într-un fel sau altul, atunci poate de îndată să ceară anularea acelei căsătorii şi acest lucru trebuie să i se îngăduie! Căci în astfel de cazuri este partea sănătoasă înşelată şi înşelătoria anulează orice act şi prin urmare şi căsătoria.
06] Dar dacă soţii nu vor să divorţeze după voinţa părţii sănătoase, atunci este valabilă acea căsătorie şi nu se mai poate anula mai târziu în afară de masă şi de pat; căci aici este valabilă propoziţia voastră: Volenti non fit injuria (Celui care vrea, nu i se întâmplă o nedreptate.)!
07] În afară de aceste motive nu mai există altele, care pot fi acceptate pentru anularea căsătoriei.
08] În toate celelate cazuri de căsătorie trebuie ca soţii să aibă răbdare până la moarte; căci dacă tinerilor le-a plăcut mierea, atunci trebuie să se mulţumească şi cu veninul căsătoriei.
09] Dar mierea căsătoriei este şi aşa partea cea mai rea; de abia în partea veninoasă a mariajului începe seriozitatea de aur a vieţii. Dar aceasta trebuie să se instaleze peste tot; căci dacă aceasta nu s-ar instala, atunci le-ar merge rău răsadurilor pentru cer.
10] În seriozitatea vieţii, care este deseori amară, începe să se dezvolte sămânţa (spirituală), care în viaţa permanentă de miere s-ar înăbuşi, ca şi o muscă, care cu poftă se repedă la oala cu miere şi din această pricină, deoarece mierea este prea dulce, trebuie să renunţe la viaţă. - Ai înţeles acum totul?“
Capitol 71
01] Spune Cirenius: „Da, Domnul şi Învătătorul meu de sus! Un singur lucru ar mai exista şi despre aceasta doar un singur cuvânt şi tot ce are de-a face cu mariajul este epuizat.
02] Iată, un oarecare bărbat, care în rest îşi ţine ordinea peste tot, are o femeie, care are o natură a cărnii senzuale - cum există într-adevăr pe acest pământ femei, care nu se mai satură niciodată. O astfel de femeie senzuală cere de la bărbat de mai multe ori pe zi státisfacerea şi calmarea cărnii. Bărbatul bineînţeles că-i spune femeii: ‘Tu ai primit şi pentru timpul, care este stabilit de Dumnezeu, ai nevoie de linişte, ca ţie să nu ţi se întâmple ceva în starea ta binecuvântată, în satisfacerea fără rost a cărnii tale.’
03] Dar femeia senzuală nu vrea să audă nimic despre o învăţătură aşa de bună şi cere de la bărbat cu nerăbdare, să-i satisfacă cererile. Dacă îndeplineşte bărbatul voinţa femeii, atunci evident că se află în desfrâu şi prin aceasta păcătuieşte el, după cuvintele Tale, împotriva ordinii dumnezeieşti; dar dacă o reţine, atunci păcătuieşte împotriva voinţei femeii sale şi o obligă pe aceasta să se satisfacă prin tot felul de metode nenaturale sau o împinge spre adulter şi spre desfrâul cu alţi bărbaţi.
04] Tot astfel există însă pe de-altă parte şi asemenea iepe lascive de bărbaţi, care femeii lor sărace, pudice nu vor să-i îngăduie nici o linişte adesea încă cu puţine ore înaintea naşterii de prunci. Despre aceasta apar adesea plângeri tari, ce decizie valabilă juridic şi valabilă în faţa lui Dumnezeu şi a toată lumea mai bună să ia însă în acest caz un judecător înţelept?
05] Dacă bărbatul aşezat sau femeia morală cere un divorţ din pricina ordinii şi a împărăţiei lui Dumnezeu, să fie el acordat sau nu?“
06] Spun Eu: „Da, în acest caz se poate acorda un divorţ după cererea a uneia sau a celeilalte părţi, dar nu unul pe deplin, dar totuşi mai mult decât numai în privinţa patului şi a mesei, ci şi de la obligaţia de întreţinere reciprocă şi a dreptului de moştenire, care două lucruri se sting de-abia atunci într-un motiv de divorţ mai minor, dacă o parte se depărtează pe deplin peste trei ani de cealaltă parte divorţată doar de la masă şi pat, fără un motiv întemeiat şi nu s-a mai îngrijit de partea lăsată în urmă, ci a urmat atunci distracţiilor sale.
07] La divorţul, care ar avea de urmat aici în cazul tău arătat la cererea părţii bune, se stinge şi întrunul (în acelaşi timp) orice altă pretenţie oricum înfăţişată asupra dreptului.
08] Dar este foarte tare de privit asupra faptului, ca divorţul să fie acordat abia atunci, când este el cerut de partea bună şi aceea mai rea este de acord cu aceasta; dacă aceasta nu consimţeşte şi promite pentru asta îndreptare, atunci nu-i este aici de acordat divorţul nici părţii bune, ci să i se facă doar o notiţă (notă de protocol) şi ea să fie după aceea îndemnată spre răbdare.
09] Dacă vor însă soţii divorţaţi în acest caz să trăiască iarăşi împreună în bună înţelegere, atunci n-au nevoie ei de o nouă legătură conjugală, ci intră aici vechia legătură în deplina ei vigoare, conform voinţei ambelor părţi şi un divorţ eventual cerut pentru a doua oară nu-i mai poate despărţi, în afară de cazul de necesitate, de la pat şi masă.
10] Dacă însă un bărbat are o femeie foarte doritoare şi îi acordă femeii cu luciditatea inimii sale dorinţa ei, dacă îi permite un asemenea lucru puterea lui, atunci nu comite el prin aceasta tocmai un păcat prea mare împotriva ordinii lui Dumnezeu; pentru că fiinţa unei asemenea femei se aseamănă cu un pământ uscat, pe care grădinarul trebuie să-l ude deseori în timpul fierbinte al verii, dacă vrea să menţină o plantă. Dacă vine însă atunci toamna umedă, va avea orice pământ umezeală îndeajunsă. Dar la aceasta bărbatul lucid să-şi şi prelucreze şi să-şi formeze femeia lui duhovniceşte cu hărnicie şi acest lucru îi va aduce roade bune.
11] Răbdarea este însă mereu mai bună decât dreptul cel mai bun.
12] Dar drept mai mult să dorească divorţul, are o femeie pudică din pricina prea marii porniri spre desfrâu a bărbatului ei, decât un bărbat din pricina marii lascivităţi a femeii sale; pentru că femeia o dată binecuvântată are nevoie de linişte pentru timpul, pe care Dumnezeu l-a rânduit în natura femeii. Bărbatului însă nu i-a fost rânduit nici un timp şi de aceea are el nevoie de mai puţină linişte a naturii sale decât femeia binecuvântată; de aceea şi este la judecată mai degrabă de ascultat o femeie binecuvântată decât un bărbat cumpătat.
13] La un bărbat este încă foarte tare de privit asupra faptului, ce fel de viaţă a dus el înainte de căsătorie, dacă nu l-a făcut cumva un timp destrăbălat din tinereţe prin multe păcătuiri cumpătat şi incapabil. La o femeie foarte doritoare însă cade această întrebare aproape de la sine. Pentru că, dacă deja ca fată s-a aruncat în braţele unei vieţi desfrânate din pricina câştigului, atunci natura ei s-a făcut prin aceasta deja foarte insensibilă şi dacă ar fi să fie ea mai târziu încă femeia aşezată a unui oarecare bărbat, atunci va arăta treaba foarte îngheţată în ceea ce priveşte dorul lui aprig; dacă însă o femeie ca încă fiind fecioară a fost ţinută foarte disciplinat sub o tutelă fierbinte, atunci nici nu este aici de căutat motivul eventual pedepsibil în starea necăsătorită feciorelnică, ci doar în natura femeii, la care motiv are judecata de-abia de luat notă în acest caz.
14] Impotriva puterii naturii este însă orice decizie judecătorească, încă cât se poate de înţeleaptă, o nucă goală şi astfel ar fi de folosit la o femeie cu sânge fierbinte şi leacuri corespunzătoare din domeniul naturii şi cu aceleaşi o învăţare corespunzătoare la inima femeii şi atunci îi va fi aceleaşi într-adevăr mai bine. - Vezi, aşa trebuie să te porţi în acest caz. Dacă însă mai ai tu cumva încă o îndoială, atunci lasă s-o aud!“
Capitol 72
01] Spune Cireniu: „Tu ai menţionat mai înainte ceva despre un leac natural; în ce ar putea într-adevăr consta acesta?“
02] Spun Eu: „În cumpătarea naturală a vieţii! Un sânge fierbinte este mereu de o natură mai tare mistuitoare decât unul rece; de aceea şi sunt oameni cu sânge fierbinte mai mâncăcioşi decât cei cu sânge rece şi au o plăcere mereu crescătoare către multe mâncăruri şi băuturi bine gustoase.
03] Dacă asemenea oameni se pun însă în cumpătare sau sunt îndemnaţi spre cumpătare, întrucât li se şi explică aceasta cu inima prietenoasă, de ce se face aşa ceva pentru ei şi li se recomandă cumpătarea şi mai marea sărăcie la mâncare, atunci va începe sângele să pulseze acuşi mai rece şi simţul senzorial să piardă foarte din puterea lui, fără nici cel mai neânsemnat dezavantaj pentru sănătatea de altfel a trupului şi a sufletului.
04] Dacă însă la o femeie foarte lascivă n-ar dobândi natura încă nici o schimbare simţibilă şi prin luarea în consideraţie mai îndelungată a cumpătării de aur, atunci să bea seara, la lunile descrescătoare, apa frunzelor fierte de baci cu ceva suc de aloe, cam patru linguri pline, dar nu în toate zilele, ci numai fiecare a treia sau a patra zi şi natura înfocată a femeii va începe prin aceasta să se arate desigur mai bine.
05] Dacă însă ar avea toate acestea, împreună cu învăţăturile bune menţinute pe lângă, un efect mic sau absolut nici unul, se poate de-abia atunci introduce, la cererea bărbatului, divorţul mai înainte analizat pentru acest caz în privinţa mesei şi a patului.
06] În orice caz este însă aici femeia cumpătată şi chinuită de bărbatul lasciv de zece ori mai degrabă de ascultat - mai ales, dacă s-ar afla deja în circumstanţe binecuvântate - decât un bărbat chinuit de femeia lui lascivă; pentru că un bărbat cumpătat are în afară de mijloacele morale încă o sumedenie de mijloace disciplinare (mijloace de pedepsire) naturale, cu care poate să răcească foarte tămăduitor fierbânţeala femeii şi nu-i va fi femeii cu sânge prea fierbinte spre daună, dacă bărbatul, din voinţa lui bună ţinută în secret îi arată aceleiaşi aşa puţin câteodată ceva dintr-o seriozitatea bună. Numai că un asemenea lucru nu trebuie niciodată să provină dintr-o furie sau mânie ascunsă, ci mereu din adevărata dragoste secretă către aproapele, căci altfel nu numai că n-ar fi aceasta folositor din partea lui, ci ar dăuna numai.
07] În aceasta constă însă acum totul laolaltă, ceea ce priveşte aici căsătoria şi păcatele înspre toate părţile şi lumea să se orienteze potrivit cu aceste lucruri în toate locurile.
08] Să fie însă despre acest lucru chiar rânduită o lege legală din partea statului în aceea că, căsătoriile o dată încheiate să fie ţinute moral atât de bine pe cât este posibil şi că oameni, care sunt cumva bolnavi de boli trupeşti sau sufleteşti, să nu fie admişi la căsătorie; pentru că din asemenea căsătorii nu poate niciodată să reiasă o reproducere binecuvântată cu desăvârşire.
09] Să fie însă de asemenea înteprinsă o examinare cu cei altfel fără boli, la care să se arate, dacă mirele tânăr şi mireasa tânără sunt apţi unul pentru celălalt.
10] Dacă găseşte atunci un examinator înţelept, autorizat cumva noduri ciudate, atunci să reţină admiterea pentru legătura deplină de căsătorie şi celor care vor să se cunune să le pună urmările rele destul de viu la inimă şi să le arate, că admiterea spre legătura deplină de căsătorie nu poate fi acordată atâta timp, cât nodurile stricăcioase persistă.
11] De asemenea, un om autorizat de stat de a da certificate de căsătorie să le facă celor doritori de căsătorie destul de limpede seriozitatea de viaţă a căsătoriei încheiate şi scopul înalt ceresc al aceleiaşi.
12] Dacă se arată că, prin aceasta, cei doritori de căsătorie încep să se arate tot mai cumpătaţi, pun la o parte nodurile lor lumeşti, aşa încât vor să se lege prin căsătorie doar din cauza valorii de om reciproce, atunci de-abia să acorde un asemenea împuternicit admiterea pentru legătura de căsătorie pe deplin valabilă. El să scrie făgăduinţa de fidelitate într-o carte, ca semn al unirii prin casătorie de neanulat, cu scrierea sub a anului şi a zilei a unirii prin căsătorie săvârşite şi să rămână mereu în cunoaşterea relaţiilor de căsătorie ulterioare - cum se dezvoltă cumva aceasta, dacă bine sau rău.
13] Să nu fie de aceea străini, oameni băgaţi în obşte, asemenea împuterniciţi înţelepţi pentru încheierea căsătoriilor, ci pretutindeni numai localnici, care cunosc oamenii, tineri şi bătrâni, aproape aşa de bine ca pe ei înşişi; astfel vor fi prin aceasta cele multe căsătorii date greş desigur prevenite şi va exista atunci multă binecuvântare într-o asemenea obşte curăţită.
14] Ar fi de aceea bine, de a pune în fiecare comunitate mai mare o judecătorie matrimonială (judecătorie a căsătoriilor), care ar avea mereu de vegheat peste toate lucrurile în privinţa căsătoriilor. Fireşte că o asemenea jurisdicţie ar trebui să fie de un caracter foarte ireproşabil şi ar trebui să fie la conducerea ei pretutindeni un om asemeni lui Matael.
15] Acest om să şi privească mai cu seamă la uniri în căsătorie asupra faptului ca un un bărbat tânăr sub douăzeci şi patru de ani să nu încheie niciodată o căsătorie valabilă şi o fată niciodată sub douăzeci de ani. Pentru că acest timp este cel puţin necesar pentru maturitatea necesară pentru o căsătorie bună şi durabilă şi în duh. Pentru că căsătoriţi prea tineri se strică prin savurare senzuală reciprocă, se scârbesc acuşi unul faţă de celălalt şi strâmtorarea căsătoriei este gata.
16] De aceea să depindă toată fericirea adevărată a căsătoriilor de judecărorul menţionat principal al căsătoriilor; în care comunitate va conduce atunci un judecător principal foarte înţelept funcţia lui foarte importantă, acolo va şi arătă acuşi situaţia în cel mai binecuvântat mod.
17] Un asemenea judecător principal va ţine atunci în inimă şi în ochi şi educaţia şi buna creştere a copiilor din comunitatea lui încredinţată şi va înţelege să prevină tuturor supărărilor cu mijloacele corespunzătoare; pe cei împotrivitori îi va pedepsi şi pe cei râvnitori pentru tot binele şi adevărul va înţelege să-i laude şi prin aceasta, să-i răsplătească, făcându-i limpede atenţi asupra binecuvântării conducerii gospodăriei lor.
18] Dar el nu ar trebui, cum s-a mai întâmplat ici şi colo, să îngăduie premii, căci astfel de motive exterioare nu sunt folositoare pentru formarea spirituală a unei parohii; deoarece membrii acesteia se întrec în faceri de bine, dar nu din pricina binelui în sine, care ar trebui să şi-l formeze fiecare om.
19] De abia mai trebuie pe lângă menţionat, că în sfârşit din aceasta - făcând abstracţie, că astfel de căsătorii sunt mai pure în ordinea lui Dumnezeu şi roadele binecuvântării le vor primi tot timpul de sus, bucurându-se de ele - chiar şi un stat mare şi conducătorul îmbălsămat îşi pot trage cele mai mari favoruri naturale şi de comportament; căci dacă un stat vrea să aibă subalterni buni, atunci trebuie ca pe aceştia să-i formeze deja din leagăn. Dacă părinţii vor să aibă copii buni, atunci trebuie ca pe aceştia să-i formeze deja din leagăn, căci, în caz contrar, aceştia devin sălbatici şi un chin pentru părinţi, în loc să fie o alinare şi o proptă solidă în zilele bătrâneţii.
20] Dar dacă căsătoriile ar fi ţinute în ordinea cea bună, atunci ar ieşi din astfel de căsătorii copii buni şi din copii ordonaţi reies cetăţeni ordonaţi şi aceştia vor deveni cetăţeni buni în inimă pentru împărăţia lui Dumnezeu; şi prin aceasta este totul rezolvat, ce poate cere ordinea dumnezeiască întotdeauna de la oamenii acestui pământ! - Este pentru tine totul limpede şi cât se poate de simplu?“
