Isus, despre cum putem și cum trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu?

”Află că iubirea este aceea care poate face totul cu putință! Iar cel care Îl iubește pe Dumnezeu Tatăl mai presus de orice, acela îmi aduce astfel ofranda supremă și mulțumirea cea mai dragă Mie; căci acela Îi jertfește lui Dumnezeu chiar întreaga sa lume. Dar, pe lângă iubirea pentru Dumnezeu Tatăl, mai există și o altfel de iubire, și anume iubirea pentru aproape. Cel care este deopotrivă sărac cu duhul și sărac în ceea ce privește bunurile lumești, acela este de fapt adevăratul <<aproape>>; iar ceea ce face un om pentru semenii lui de acest fel în numele Domnului, aceea face de fapt pentru Tatăl.

 
Cel care îl primește în casa lui pe un om sărman în numele Domnului Dumnezeu, acela Îl primește de fapt pe Domnul, iar fapta sa îi va fi răsplătită în ziua de apoi; cel care primește un înțelept de dragul înțelepciunii, acela va primi răsplata unui înțelept, iar cel care-i întinde un pahar cu apă proaspătă unui însetat, acela va fi răsplătit cu vin în Împărăția lui Dumnezeu Tatăl. Când faci însă fapte bune în folosul celor sărmani, fă-le în taină și cu toată iubirea și nu te lăuda cu faptele tale în fața lumii întregi. Căci Tatăl din ceruri vede oricum faptele tale, iar darurile făcute de tine cu iubire Îl vor bucura, iar El ți le va răsplăti însutit. Se mai poate spune că cel care se laudă față de toată lumea cu faptele sale bune, și-a și primit în felul acesta răsplata sa lumească și nu se mai poate aștepta la o alta.

Vezi tu, acestea sunt felurile de mulțumire și de jertfă care îmi sunt Mie pe plac, iar în afară de acestea, altele nu există pentru Mine. Căci toate acele jertfe prin foc și de alte feluri înalță un miros dezgustător către nările Domnului Dumnezeu, și toate rugile rostite doar din vârful buzelor Îl cutremură pe Dumnezeu, căci, în cazul lor, inima este departe de iubirea pentru El și pentru aproapele cel sărman! Cui îi pot fi oare de folos smiorcăielile lipsite de noimă din Templu, atâta timp cât gândurile acelor oameni nu sunt îndreptate către miile de frați săraci și înfometați din afara Templului? Mergeți deci și întăriți-i mai întâi pe cei care suferă, dați de mâncare celor flămânzi și de băut celor însetați, îmbrăcați-i pe cei goi și alinați-i pe cei îndurerați, izbăviți-i pe cei închiși și propovăduiți-le celor săraci cu duhul Evanghelia, și atunci veți face cu mult mai mult bine decât dacă vă veți ruga zi și noapte din vârful buzelor prin temple, în timp ce inimile voastre rămân împietrite și nesimțitoare la durerile fraților voștri cei sărmani!

Privește cerul, pământul și marea, uită-te la lună, la soare și la stele, uită-te la florile de pe câmpii și la copaci, la păsările din văzduh, la peștii din apă și la toate vietățile de pe suprafața pământului; uită-te la munții cei înalți, la nori, și la toate palele de vânt. Vezi tu, toate acestea Îi aduc slavă lui Dumnezeu, și totuși Dumnezeu nu privește niciodată plin de trufie către ele. El privește cu drag numai în inima acelor oameni care Îl recunosc și Îl iubesc ca fiind singurul lor Tată adevărat, bun și sfânt. Cum I-ar putea plăcea atunci Lui o inimă strâmbă sau o ceremonie trufașă cu tot felul de rugi rostite doar din vârful buzelor, în spatele cărora ghicești cel mai sfidător egoism, trufia și setea de putere, precum și destrăbălarea, minciuna și șarlatania?!

Cred că înțelegi acum că Dumnezeu nu are nevoie să primească slavă din partea acelor smiorcăiți, căci întreaga infinitate este plină de slavă pentru El. Și apoi, ce slavă I-ar putea aduce lui Dumnezeu omul care este prost și orb, când, de fapt, el oricum nu poate aduce slavă decât prin mila lui Dumnezeu care l-a făcut om?! Sau crezi oare că Dumnezeu poate să vadă vreo cinstire în faptul că oamenii îi sacrifică – de pildă – un bou, în timp ce își păstrează însă inimile împietrite, iar după ofranda adusă ei sunt chiar de zece ori mai răi decât au fost înainte de ea?! O, Eu nu doresc pentru Mine nicio slavă din partea oamenilor. Căci Tatăl din ceruri îmi dăruiește slava Sa peste măsură! Iar dacă oamenii respectă poruncile Mele, iar prin aceasta Mă iubesc și pe Mine, atunci ei Îl slăvesc de fapt pe Tatăl Meu, căci Ei și cu Tatăl suntem una. Și dacă așa stau lucrurile, potrivit adevărului deplin și etern, este limpede că Eu nu pot fi slăvit decât de către aceia care împlinesc voia lui Dumnezeu, așa cum v-au propovăduit-o Moise și toți ceilalți profeți și cum v-o propovăduiesc și Eu Însumi vouă, tuturor.
Înțelegeți acum în ce fel trebuie să-I mulțumiți lui Dumnezeu și cum trebuie El slăvit pentru tot binele pe care Îl dăruiește oamenilor?”

(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. 3, cap. 112, 3-16)

Postare preluată de pe pagina de Facebook Jakob Lorber, Noile revelații ale lui Isus

Îmi place

Comentează

Distribuie

Despre lamentările oamenilor

”Oamenii se plâng de foarte multe lucruri. Unii se plâng de timpurile grele şi de veşnicele scumpiri. Alţii îi înjură pe guvernanţi, convinşi că totul este din vina lor. Unii îi condamnă pe preoţi, iar alţii pe cei care trăiesc în lux. Pe scurt, toată lumea dă vina pe alţii pentru relele acestei lumi. Nimeni nu se întreabă însă dacă nu cumva a contribuit personal la agravarea situaţiei, dacă atitudinea sa este cu ceva mai bună decât a celor din jur.

Văd de multe ori părinţi care se plâng de luxul în care trăiesc alţii în timp ce abia i-au cumpărat fiicei lor o rochie scumpă. Ce mai poţi spune unor asemenea oameni, care văd paiul din ochiul altuia, fără să vadă bârna din ochiul lor? Nu poţi să le răspunzi decât un singur lucru: dacă îţi displace atât de mult luxul, de ce cedezi ispitei de a-i cumpăra fiicei tale rochii scumpe, numai din orgoliu? În loc să te plângi, începe prin a-ţi îmbrăca mai simplu copiii. În acest fel, poate că şi alţii îţi vor urma exemplul, iar ei vor fi urmaţi la rândul lor de alţii. În acest fel, treptat, articolele de lux vor dispărea complet din magazine, căci nu le va mai cumpăra nimeni. Cum poţi să ceri ca alţii să devină mai buni dacă nu poţi deveni tu însuţi mai bun?

Mulţi negustori se plâng de taxele şi impozitele pe care le plătesc, dar nu-şi dau seama că ei înşişi au inventat această plagă guvernamentală, taxându-şi de multe ori clienţii cu profituri uriaşe. Dacă cineva îşi exploatează fără ruşine semenii, cum le poate cere el guvernanţilor să facă ceea ce nu face el însuşi? De altfel, vă avertizez: voi aranjaţi întotdeauna lucrurile astfel încât să vă maximizaţi plăcerea personală, iar Eu aranjez întotdeauna guvernele pe care le meritaţi (şi care respectă exact modelul impus de voi). Guvernul nu face altceva, la scară mare, decât ceea ce faceţi voi la scară mică. Cine le impune fraţilor lor cele mai mari taxe dacă nu comercianţii? Sper să înţelegeţi din aceste cuvinte că singurii responsabili pentru problemele oamenilor sunt ei înşişi. De aceea, toate motivele acestor plângeri vor rămâne până când cei care le cauzează se vor schimba.

La fel, proprietarii de case din marile oraşe se plâng de impozitele pe locuinţe şi terenuri, dar dacă un chiriaş întârzie cu plata chiriei, ei îl dau pe loc în judecată, după care îi pun poprire pe bunuri şi în final în evacuează. Aşa se explică de ce cresc continuu impozitele pe case şi pe terenuri, şi ele vor continua să crească atât timp cât va fi necesar, adică până când inimile proprietarilor se vor înmuia şi ei vor învăţa să le dea inclusiv săracilor câte o cameră în casa lor, fără să le perceapă nici un fel de plată.
Toate aceste pedepse sunt absolut necesare, şi vă asigur că ele vor deveni din ce în ce mai drastice. De altfel, dacă nu sunteţi mulţumiţi cu solul liniştit al acestui Pământ, pe care cresc atâtea fructe, nu aveţi decât să plecaţi pe mare, pentru a învăţa care este diferenţa între linişte şi furtună. Dacă valurile mării agitate nu vă înghit cu totul, ba chiar vă place acolo, puteţi rămâne pe mare. Dar Eu vă spun: Pământul cel solid este mult mai liniştit, căci el nu poate fi schimbat cu una cu două, la fel cum cuvintele lui Dumnezeu rostite din vechime nu pot fi inovate, rămânând la fel de actuale şi astăzi. Graţia lui Dumnezeu se găseşte pretutindeni pe Pământ, pentru toţi cei care o caută. Cât despre cei care nu sunt interesaţi de graţia Mea, ci doar de schimbări şi inovaţii, motivaţi în principal de dorinţa de a fi mai presus ca alţii în poziţie socială sau în proprietăţi, ei nu au decât să se închine Diavolului, căci în cer nu se va găsi nimeni care să verse măcar o lacrimă pentru ei.

Să vorbim acum de plângerile referitoare la preoţi. Nici acestea nu ajung deloc la urechea Mea, căci Eu am aranjat astfel lucrurile încât oricine doreşte, să poată avea acces liber la Cuvântul Meu.
După cum vedeţi, pentru Mine nimic nu are valoare, cu excepţia unei inimi pure, pline de iubire, şi a credinţei în Mine. Cine nu este satisfăcut cu acest lucru şi pentru care cuvântul unui predicator este mai important decât cuvintele rostite de Mine nu are decât să rămână în orbirea sa, pe care o merită cu vârf şi îndesat. Cât despre cei pentru care un lăcaş de cult luxos, construit cu bani mulţi, este mai important decât o inimă pură (singurul templu real al Duhului Sfânt), aceştia nu au decât să se ducă şi să se roage acolo.

Cum ar putea toate catedralele din lume să slujească slavei Mele? Cât timp am stat pe pământ, Eu nu am căutat gloria deşartă, ci doar credinţa şi iubirea. Transformarea Mea – singurul Dumnezeu etern, adevărat şi viu – într-un idol reprezintă pentru Mine o atrocitate, căci Eu nu doresc să fiu adorat decât întru spiritul şi adevărul care sălăşluiesc în inima curată a oamenilor.
Adevărata adoraţie constă în recunoaşterea Mea ca Dumnezeu şi Părinte, în iubirea Mea mai presus de orice şi în respectarea poruncii de a-şi iubi semenii. O catedrală nu poate contribui cu nimic la slăvirea Numelui Meu, căci ea nu arată cine sunt Eu, ci doar de ce sunt capabili oamenii, în aroganţa şi nesăbuinţa lor.

Cel care îmi admiră cu adevărat puterea şi măreţia ar trebui să meargă în Natură şi să privească soarele, luna şi stelele. Acolo veţi găsi suficiente argumente pentru a recunoaşte omnipotenţa lui Dumnezeu. În locul statuilor şi picturilor din catedrale, veţi găsi oameni reali, vii, şi alte creaturi fascinante. În locul ornamentelor, puteţi admira pădurile seculare şi pajiştile magnifice, care vorbesc de la sine despre măreţia, slava şi înţelepciunea Creatorului etern. Această contemplare poate înălţa uşor inima omului până la adevărata slavă a lui Dumnezeu. Deşi înţelepciunea este întotdeauna victorioasă asupra prostiei, nu trebuie să credeţi însă că oamenii proşti vor dispărea; acest gen de oameni vor continua să existe atât timp cât va exista iadul. Mulţi se întreabă de ce permit Eu atâtea atrocităţi şi de ce nu distrug străvechea idolatrie cu fulgerele şi trăznetele cerului. De vreme ce am procedat astfel în timpurile de demult, de ce nu mai repet acest lucru şi astăzi? Dar Eu vă spun: lăsaţi grâul să crească, şi va veni timpul recoltei. Cine cunoaşte eternitatea nu se simte niciodată presat de timp. Numai proştii se simt încolţiţi de timp; cei înţelepţi ştiu să aştepte, la fel cum ştiu la ce porţi să bată.”

(Domnul vorbește prin Jakob Lorber, Pâmântul și luna, cap. 64/65)

Postare preluată de pe pagina de Facebook Jakob Lorber, Noile revelații ale lui Isus

Isus, despre esenţa fricii.

La întrebarea Iarei, în timp ce ea și Isus se aflau pe vârful unui munte foarte abrupt, de ce celorlalți care îi însoțeau le este frică, deși El, care este stăpânul tuturor elementelor, se afla alături de ei, Isus îi răspunde:

 
”Vezi, acestea sunt produse de măruntaiele lumii vechi, care nu a fost încă înlăturată! Dacă aceasta ar fi întru totul înlăturată din ei, așa cum este la tine, lor nu le-ar mai fi frică și nici nu li s-ar mai putea face frică, pentru că spiritul este suficient de puternic pentru a supune întreaga natură. Vezi, acum ne aflăm pe creasta unui munte pe care nu a mai ajuns vreodată omul! După cum vezi, versanții sunt pe toate părțile atât de abrupți încât ei nu pot fi escaladați pe cale obișnuită. Chiar tu ai văzut că nu mai exista nicio posibilitate de a urca pe versanții verticali după ce am parcurs jumătate din drum folosindu-ne de puterile noastre. Căpitanul și ceilalți au întrebat: 'Ce vom face?' Eu însă am urcat împreună cu tine înainte, și ceilalți ne-au urmat fără a obosi niciun pic. Cum de a fost posibil?

Vezi, spiritul din om a făcut ca așa ceva să fie posibil! Eu am trezit spiritul din oameni pentru această perioadă de timp și ei și-au purtat trupurile până aici, pe creastă. Dar, pentru că spiritul lor nu era obișnuit cu o asemenea stare, când i-am lăsat puțin singuri ei s-au retras din nou în trupurile lor, pentru a se odihni, iar sufletele lor s-au umplut de teamă. Dacă spiritul lor ar fi rămas pe deplin treaz în inimile lor, atunci ei nu ar mai fi simțit frica. Spiritul ar fi umplut atunci sufletul cu încrederea cea mai luminoasă și le-aș fi sădit în inimă convingerea că toată natura trebuie să-i fie doar lui (spiritului) supusă! Dar, pentru că așa ceva nu s-a putut petrece pentru o perioadă mai îndelungată, din cauza vechii lumi care, în parte, se mai află încă ascunsă în sufletele lor, ei au fost cuprinși de frica lumească pe care o vezi acum la ei. Sufletul omului își găsește calea înapoi, în carne, dar merge astfel într-o direcție greșită. El poate să meargă însă în direcția bună, spre spiritul care este mereu una cu Dumnezeu, la fel cum lumina soarelui este tot una cu soarele. Dacă un suflet se deprinde cu trupul, care, prin el însuși, este lipsit de viață și care-și primește viața de la suflet pentru o anumită perioadă de timp (dacă nu i se face vreun rău), atunci sufletul se identifică din ce în ce mai mult cu trupul carnal. Dacă sufletul se identifică tot mai mult cu trupul, astfel încât în cele din urmă el devine una cu trupul, atunci el este cuprins de sentimentul decrepitudinii, care este o caracteristică a cărnii. Acest sentiment este teama care-l face pe om, cu timpul, neputincios.

Cu totul altul este cazul unui om al cărui suflet se identifică încă din tinerețe cu spiritul, mergând astfel în direcția cea bună! Sufletul nu se va simți atunci amenințat de nicio distrugere posibilă! Starea lui este identică cu cea a indestructibilului Sine Divin. El nu mai poate cunoaște moartea pentru că s-a unit cu spiritul care este etern și care este un stăpân al lumii vizibile, fizice. Urmarea evidentă, pentru omul care mai trăiește în trup, este faptul că orice teamă rămâne departe de el, deoarece acolo unde nu există moarte, nu există nici frică! Din această cauză, oamenii trebuie să aibă cât mai puține griji pentru lucrurile lumii și trebuie să se preocupe doar de unirea sufletului cu spiritul și nu cu trupul! Ce-i folosește omului că toată lumea este la picioarele trupului său, dacă sufletul lui este foarte tare rănit? Întreaga lume, tot ceea ce vedem de jur împrejurul nostru, va trece, dispărând asemenea scurtei frumuseți a baloanelor de săpun care se sparg. Chiar și cerul și toate stelele lui vor dispărea atunci când le va veni vremea. Singur spiritul va rămâne etern, la fel ca fiecare cuvânt al Meu.

Este deosebit de greu să vii în ajutor oamenilor care se deprind prea mult cu lumea, devenind una cu ea. Ei cred că viața lor depinde și este una cu lucrurile trecătoare ale lumii și de aceea calea spirituală devine, în cele din urmă, de nepătruns pentru ei! Iar dacă te apropii de ei pe căile naturii sau ale lumii, nu-i ajuți absolut deloc, ci doar îi încurajezi să se îndrepte și mai repede spre judecata lor și, astfel, spre moartea sufletelor lor! Aceia dintre oamenii lumii care vor să-și salveze sufletul, trebuie să facă eforturi uriașe și să înceapă să se lepede pe cât posibil de toate lucrurile lumești. Dacă fac aceasta cu sârguință și zel, ei se vor salva și vor obține viața veșnică. Dacă nu o vor face însă, ei nu vor mai putea fi ajutați în niciun fel, decât printr-o imensă suferință care să vină din partea lumii. Astfel ei vor învăța să disprețuiască lumea și strălucirea ei și își vor întoarce fața spre Dumnezeu, începând să caute scânteia divină din ei și identificându-se tot mai mult cu aceasta. Eu îți spun ție: fericirea lumii este moartea sufletului!”

(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. 2, cap. 132, 5-13)

Postare preluată de pe pagina de Facebook Jakob Lorber, Noile revelații ale lui Isus

Semnele prezenței spirituale a Domnului nostru Isus Cristos 

Un grec convertit, la despărțirea de Isus: ”Doamne, Doamne, Dumnezeule și Învățătorule din veșnicie prin Spiritul Tău! Chiar dacă ne părăsești acum în persoana Ta vizibilă, te rugăm să rămâi la noi cu Spiritul Tău Divin suprem și să binevoiești să ne dai câte un semn câteodată care să ne fie dovadă că te gândești la noi și că, în spirit, ești cu noi!” La aceasta Isus spune: ”Da, așa va fi, până la sfârșitul vremurilor acestei lumi vizibile! Și nu numai un semn, ci mai multe veți primi mereu, ca dovadă că Eu sunt în Spirit cu voi, printre voi și în voi, mereu prezent! Semnele clare și niciodată înșelătoare vor fi întotdeauna următoarele:

Un prim semn este că Mă veți iubi mai mult decât orice pe lumea aceasta! Căci dacă cineva iubește ceva din lumea aceasta mai mult decât pe Mine, Acela nu Mă merită; dar cine Mă iubește cu adevărat mai presus de toate, Acela este în Mine, prin această iubire adevărată, și Eu sunt în el.

Un al doilea semn al prezenței Mele este Acela că voi, din iubire pentru Mine, îi veți iubi pe cei apropiați vouă, tineri și bătrâni, ca pe voi înșivă; căci acela care nu-și iubește aproapele, pe care îl vede, cum va putea el să-L iubească pe Dumnezeu din Mine, pe care nu-L vede? Voi n-o să Mă mai vedeți niciodată în această lume așa cum Mă vedeți și Mă auziți acum! Iar atunci când nu Mă veți mai vedea, va rămâne oare iubirea voastră la fel ca acum, când Mă vedeți? În cazul vostru, da, iubirea va rămâne cu siguranță; dar aveți grijă ca ea să rămână și la urmașii voștri! Căci la acela care Mă iubește cu adevărat în inima lui mai presus de toate și trăiește și făptuiește după Voia Mea pe care i-am dezvăluit-o, la acela voi veni Eu Însumi în Spirit și Mă voi arăta lui.

Un al treilea semn al prezenței Mele în și printre voi va fi și acela că veți primi întotdeauna tot ceea ce-i veți cere cu ardoare Tatălui din Mine în numele Meu. Dar se-nțelege de la sine că nu trebuie să Mă rugați pentru nimicuri și aspecte trecătoare din această lume; căci dacă veți face aceasta, va însemna că voi iubiți acele aspecte mai mult decât pe Mine, ceea ce mu ar fi desigur un semn al prezenței Mele în și printre voi.

Un al patrulea semn al puternicei Mele prezențe în și printre voi va fi și acela că, atunci când vă veți așeza mâinile pe un bolnav de-o boală trupească, în numele Meu și cu o adevărată iubire, el sa va însănătoși, dacă însănătoșirea va servi vindecării sufletului său. Se înțelege și aici de la sine că va trebui mereu să vă repetați în inimă: ‘Doamne, nu voia mea, ci numai Voia Ta să se facă!’ Căci voi nu puteți ști când și cum însănătoșirea trupului îi este sufletului de ajutor spre propria sa însănătoșire, iar o viață veșnică în trup nu îi este data niciunui om! De aceea, punerea mâinilor nu-i poate aduce întotdeauna oricărui om însănătoșirea de răul trupesc. Dar voi nu veți face niciun păcat dacă veți arăta iubire oricărui bolnav, după cum v-am spus. Ajutorul îl voi aduce Eu, dacă aceasta va sluji însănătoșirii sufletului omului, ceea ce numai Ei pot să știu. Dacă vreodată, fiind undeva departe, veți afla că unul sau altul din prietenii voștri a căzut bolnav la pat, rugați-vă pentru el și puneți-vă în Spirit mâinile pe el, iar lui îi va fi mai bine! Dar în același timp spuneți în inimă următoarea rugăciune, compusă din câteva cuvinte: ‘Fie ca Domnul nostru Isus să te ajute, să te întărească și să te vindece prin grația, iubirea și compasiunea Lui!’ Dacă veți rosti în sufletul vostru, plini de încredere în Mine, această rugăciune pentru prietenul vostru bolnav – ori pentru o prietenă bolnavă – și în același timp vă veți pune mâinile asupra lui în Spirit, oricât de departe v-ați afla, lui îi va merge chiar din acea clipă mai bine, dacă aceasta ajută însănătoșirii sufletului său.

Un al cincilea semn al prezenței Mele în și printre voi va fi și acela că, dacă veți face Voia Mea mereu, veți renaște în Spirit. Acesta va fi un adevărat botez al vieții, pentru că atunci veți fi pătrunși de Duhul Meu, care vă va călăuzi spre deplina înțelepciune. Acest al cincilea semn să-l caute fiecare dintre voi! Căci cel în care se va manifesta acest semn va avea Viața Veșnică deja din lumea aceasta și va putea să facă și să creeze tot ceea ce pot Eu să fac și să creez; căci atunci el va fi una cu Mine. Acum, că v-am arătat care sunt semnele prezenței Mele, făptuiți în consecință, și veți putea simți cu adevărat prezența Spiritului Meu în preajma voastră, în voi și printre voi!”

(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. 9, cap. 43)

Postare preluată de pe pagina de Facebook Jakob Lorber, Noile revelații ale lui Isus

Despre rugăciune. Cum să ne rugăm corect!

Fragmente din Marea Evanghelie a lui Ioan (M.E.I.), Jakob Lorber

M.E.I. Vol.9, cap.37, 9 - 10

9. (Domnul nostru Iisus Cristos): „Dacă RUGĂCIUNEA BUZELOR ar fi un mod plăcut lui Dumnezeu și un bun mod de închinare, iar Dumnezeu ar cere acest lucru de la toți oamenii și îngerii, atunci El ar fi la fel de slab, zadarnic și neînțelept ca un fariseu orb și arogant care vrea să fie extrem de onorat mai presus de toate și să conducă peste toată lumea. Căci DACĂ O PERSOANĂ AR TREBUI SĂ SE ROAGE LUI DUMNEZEU ZI ȘI NOAPTE CU GURA LUI, CHIAR FĂRĂ ÎNCETARE, atunci cum își poate el găsi timp pentru a face munca necesară de altă natură și cum își va dobândi el atunci hrana necesară trupului pentru el și familia lui? Din păcate, sunt acum printre iudei un număr mare de astfel de proști, iar cei ca ei vor exista, de asemenea, în viitor, care se vor închina lui Dumnezeu, cu aproape nelimitate rugăciuni ale buzelor și se vor gândi că aceasta este o religie adevărată și că Dumnezeu este mulțumit de aceasta, mai mult în special atunci când zbierătul buzelor va fi însoțit de tot felul de ceremonii.

10. Dar cu adevărat, Eu vă spun tuturor: oriunde voi fi venerat și onorat în acest fel de oameni, Eu Îmi voi întoarce imediat Fața Mea și niciodată nu voi acorda atenție la astfel de închinări și onoruri, mai exact pentru a arăta unor astfel de oameni nechibzuiți într-un mod practic că astfel de închinăciuni și onoruri sunt o urâciune adevărată pentru Mine, și că Eu niciodată nu voi acorda atenție acestora, mai ales atunci când acestea sunt efectuate pentru bani, prin preoți. Pentru că cel care se roagă pentru că cineva l-a plătit pentru asta, murmură o astfel de rugăciune doar de dragul aparențelor, de cele mai multe ori fără nici o credință, în timp ce chiar cel pentru care rugăciunea a fost menită să-l ajute, a devenit prea leneș să-și plece genunchii înaintea lui Dumnezeu și, prin urmare, preferă ca altcineva să se roage pentru el.”

M.E.I. vol.6, cap.123, 9 – 11

9. (Domnul): „Și la fel stau lucrurile şi cu vreo rugă de îndurare adresată Mie: cel care vrea să primească printr-o rugă ceva de la Mine, acela să Mă roage ÎN LINIȘTE, ÎN INIMA SA plină de iubire pentru Mine, şi-i va fi dat lui ceea ce a cerut, DACĂ ACEASTA AJUTĂ LA MÂNTUIREA SUFLETULUI SĂU.

10. Mai mult, dacă doi, trei sau chiar mai mulți oameni se adună ca să Mă roage, ÎN LINIȘTE, ceva pentru ei înșiși sau pentru comunitate - fără ca lucrul acesta să-l afle întreaga comunitate, Eu voi asculta cu siguranţă ruga aceea.
Însă atunci când se duc doi, trei sau chiar mai mulţi şi anunţă comunitatea că ei vor face acest lucru în cutare sau cutare zi, într-un moment sau altul al zilei, pentru ca apoi întreaga comunitate să-i privească şi să-i laude, ba până la urmă să le şi răsplătească o astfel de rugă pioasă - ei bine, o asemenea rugăciune nu va fi ascultată nicicând şi prin urmare nu-i va fi de niciun folos nici comunităţii şi nici celor care au înălţat ruga!
Căci astfel de lucruri şi altele asemănătoare le-au făcut şi păgânii şi le mai fac încă; în cazul unor primejdii mari, ei merg în grupuri numeroase de la un templu la altul, purtând cu ei tot felul de statuete, drapele, vase şi multe alte asemenea lucruri prosteşti şi scoţând nişte ţipete îngrozitoare, însoţite de sunete de corn, de chimvale şi de zăngănit de scuturi. Ei organizează şi lungi pelerinaje la simbolurile făcătoare de minuni ale zeilor, iar odată ajunşi acolo, îndeplinesc tot felul de penitenţe dintre cele mai prosteşti şi le aduc zeilor ofrande adeseori foarte mari. Sigur că acesta reprezintă un câştig foarte bun pentru preoţii păgâni, dar pentru pelerinii cei proşti, niciunul.
Căci rugăciuni şi cereri de genul acesta nu vor fi ascultate de Mine niciodată!

11. Prin urmare, cel care vrea ca Eu să-i ascult o rugăminte, acela să facă un pelerinaj ÎN INIMA SA şi să-Mi spună ruga sa DOAR ÎN LINIȘTE şi CU CUVINTELE CELE MAI SIMPLE ȘI MAI FIREȘTI, iar Eu îl voi asculta.
Dar vă mai spun, nimeni să nu îmi ceară cu gesturi sau cu înfăţişare de aparenta pioşenie!
Căci Eu nu împlinesc niciodată rugăciunile acelora care mi se adresează cu astfel de expresii ipocrite de pioşenie!
Acela care nu va veni spre Mine în chip foarte firesc, aşa cum este el, şi nu Mă va ruga în spiritul celui mai pur adevăr, acela nu va fi ascultat; doar cel care Mă iubeşte cu adevărat, care face Voia Mea şi vine către Mine aşa cum este el, fără nici un fast sau constrângere, va fi ascultat de Mine întotdeauna.”

M.E.I. Vol.2, cap.111, - Despre adevărata rugăciune

2. “Atunci au căzut cu toții în genunchi în fața Mea vrând să înceapă să se roage Mie.

3. Eu le-am spus să se ridice continuând: “Ascultați-Mă, nici Dumnezeu și nici Eu nu vrem așa ceva. Adevărata rugăciune constă în iubirea adevărată pentru Dumnezeu, Tatăl din Ceruri, și pentru semenii voștri. Orice altă rugăciune nu are valoare în fața Lui și nici în fața Mea.

4. Dumnezeu nu i-a învățat niciodată pe oameni să-l venereze CU BUZELE, păstrându-și inimile reci. Dar pentru că Samoil s-a rugat în fața poporului CU VOCE TARE, la fel ca și alți profeți, și pentru că David i-a cântat Domnului Dumnezeu psalmii lui Solomon cântecul lui de slava, poporul și-a început RUGĂCIUNEA GOALĂ A BUZELOR și JERTFA FĂRĂ DE MIEZ.

5. Astfel de rugăciuni goale sunt o adevărata oroare în fața lui Dumnezeu! Cel care nu se poate ruga ÎN INIMĂ, acela mai bine să nu se roage deloc!
Dumnezeu nu i-a dat omului picioare, mâini, ochi, urechi, și buze ca să se roage cu ele plin de îngâmfare și fără simțire, ci I-A DAT SINGURĂ INIMA PENTRU ACEASTA!

6. Totuși omul se poate ruga și cu picioarele, mâinile, ochii, urechile și buzele; și anume: cu picioarele, atunci când merge să le ducă celor săraci alinare și ajutor; cu mâinile, atunci când îi sprijină pe cei suferinzi; cu ochii, atunci când îi privește cu drag pe cei sărmani; cu urechile, când ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, fiind dornic să urmeze ceea ce aude, și când nu și le astupă la rugămințile celor săraci; iar, în cele din urmă, cu buzele, atunci când rostește cuvinte de mângâiere pentru sărmanele văduve părăsite și pentru orfani și când pune o vorbă bună, după puterea sa, pentru săracii întemnițați, la aceia care-i țin adesea fără vină, ca să-i elibereze.

7. De asemenea omul se roagă cu buzele când îi învață pe cei neștiutori și le trezește adevărata credință în Dumnezeu și în viața trăită în virtute. Aceasta este tot o rugăciune plăcută lui Dumnezeu.

8. Acum, că știți aceste lucruri, urmați-le, și nu veți duce niciodată lipsă de binecuvântările Domnului! Pentru că asta înseamnă a te ruga lui Dumnezeu în Spirit și în deplinul Adevăr.

M.E.I, Vol.6, cap.180, -8

8. „De-l vei vedea pe un om sărman rugându-se lui Dumnezeu și cerându-I un ajutor oarecare, du-te la el și ajută-l, dacă ai cu ce-l ajuta; iar de nu ai nimic, atunci roagă-te și tu ÎN SINEA TA lui Dumnezeu pentru el, și Eu îți spun ție: Dumnezeu va asculta ruga ta și a acelui om sărman! Căci dacă doi sau trei Mă roagă cu adevărat, rugăciunea lor va fi cu siguranță ascultată.
Totuși, nimeni nu trebuie să-I ceară lui Dumnezeu lucruri prostești sau pur lumești, căci într-un astfel de caz Dumnezeu nu-i va îndeplini ruga; dar dacă cineva se roagă pentru un lucru vital, necesar trupului său ori pentru întărirea credinței sau a sufletului său, atunci ruga nu-i va fi respinsă.
Iată cum stau lucrurile de fapt cu adevărata rugăciune, care este ea însăși o adevărată binecuvântare divină în inima omului. Ai înțeles?”

Copilăria lui Iisus - Vol.2, cap.185

.…”Iar Cyrenius s-a adresat Copilului cu toată iubirea: "Viața mea, universul meu, cum să nu mă mai rog Ție, Domnul și stăpânul meu!"
Copilul a spus: "Da, bineînțeles, dar nu cu tot felul de exclamații nesfârșite, ci doar în sufletul tău, unde se află iubirea ta pentru Mine căci din acest adevăr, care este lumina adevărată, izvorăște flacăra nestinsă a iubirii! Îţi închipui cumva că devin mai mare sau mai puternic prin rugăciunile oamenilor, când sunt astfel chiar şi fără aceste rugăciuni?
Iată, din această cauză M-am retras din nemărginirea Mea în acest înveliș omenesc, pentru ca oamenii să Mi se adreseze mai mult prin iubirea lor. Și să-și cruțe gura, limba, buzele!
Căci asemenea rugăciuni (făcute din vârful buzelor) scad din demnitatea celui care se roagă, precum şi din a Celui căruia i se adresează, pentru că ele sunt moarte, fiind moștenite de la păgâni!”

M.E.I. Vol.9, cap.209, 6 – 10

6. (Domnul): “Dacă cineva vrea sa Ii ceara lui Dumnezeu, Unicul Creator adevarat și Tata al tuturor oamenilor și al tuturor îngerilor, sa-I vina în ajutor într-un fel anume, sa nu meargă sa-și prezinte cererea într-un templu sau sinagogă, nici vreunui preot, ci sa se închidă într-o cămăruța, și mai ales ÎN LINIȘTEA INIMII SALE, ca sa Îl roage pe Dumnezeu și sa Ii ceara plin de iubire Tatălui sau ajutorul necesar.
Iar Tatăl, care aude și vede totul, chiar și cele mai mari secrete, ii va da întotdeauna cu bucurie ceea ce a cerut celui care L-a rugat ÎN SINGURUL MOD CORECT și ÎN SPIRITUL ADEVĂRULUI - sa fiți siguri de aceasta cu toții. Însă Tatăl Ceresc nu va acorda niciodată binecuvântarea Sa atotputernică unei rugăciuni expuse în public înaintea tuturor, și unde inima nu simte adesea mai nimic.

7. Înțelegeți toate acestea și nu le uitați niciodată, și acționați în consecință, dacă nu vreți să va vedeți urmașii cazând într-un păgânism mult mai rău decât cel care există deja pretutindeni la oamenii acestui pământ.

8. Gesturile formale au fără îndoială o oarecare valoare în ochii oamenilor vanitoși, orbi, orgolioși, și avizi de onoruri; însă pentru Cel care este El Însuși iubire și adevăr veșnic și care pătrunde fără încetare adevarul cel mai profund al Spiritului, toate acestea nu au nici o valoare, ci doar adevărul cel mai intim al vieții.

9. Cu toate acestea, când Îi veți cere ceva Tatălui, să nu Îl rugați pentru bunurile pământești, după care tânjesc păgânii orbiți și nesăbuiți, la fel ca și evreii și fariseii care au uitat de Dumnezeu, ci cereți-I mai degrabă comorile nepieritoare ale Sufletului și Spiritului, și ele nu vă vor fi refuzate niciodată.
Cât despre bunurile pământești necesare acestei vieți trecătoare, ele le vor fi date pe deasupra tuturor celor care își vor îndrepta eforturile, rugămințile și căutările doar către Împărăția lui Dumnezeu și către dreptatea Sa plină de iubire.

10. Iar cel care va deveni puternic în Spirit, și deci în Împărăția lui Dumnezeu, va fi un stăpân al lucrurilor acestei lumi, iar trupul său nu va suferi niciodată din cauza lipsurilor; însă, chiar și pentru cei treziți spiritual, este de preferat să se înfrupte din bunurile Cerului Dumnezeiesc, chiar dacă pentru aceasta vor trebui să se lipsească într-o anumită măsură de bunurile acestui pământ.
Să nu uitați toate acestea și să le puneți în practică.”

M.E.I. Vol.9, cap.11 -11

„Eu am spus: „Fă aceasta fără teamă și roagă-te lui Dumnezeu înainte de masă ca el sa-ți binecuvânteze ție și tuturor oamenilor bucatele și băutura, și El iți va asculta aceasta rugăminte întotdeauna, iar bucatele iți vor sluji bine și-ți vor hrăni și întări trupul cu adevărat! Ața să fie și așa să rămână!”

RUGĂCIUNEA – PÂINEA VIEȚII. LUAREA CU ASALT A ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU.
PARABOLA CĂLĂTORULUI ÎNFOMETAT
M.E.I. vol.8, cap.104
1. (Domnul nostru Iisus Hristos): „Era odată un om, căruia, călătorind în toiul nopții, i s-a făcut foame. Aproape de miezul nopții, el a ajuns într-un sat. Acolo era o casă care părea a fi un han, dar în care toată lumea dormea deja. Călătorul a început atunci să bată cu putere la poartă și la ferestre. După un timp, stăpânul hanului, trezindu-se, a venit la fereastră și l-a întrebat cu o voce vădit indignată pe călătorul întârziat de ce bătea fără rușine la uși și la ferestre la o oră atât de târzie.

2. Călătorul a răspuns: «Stăpâne, vin de departe și nu am avut nimic de mâncare și de băut toată ziua, pentru că pe drumul pe care am călătorit, prin deșert, nu era nicio casă și nici un han; ai milă de mine, te rog, și dă-mi o pâine să mănânc, să mai prind puteri, căci altfel o sa mor!»

3. Stăpânul hanului i-a răspuns: «Ce-ți veni să-mi ceri pâine la ora asta târzie din noapte? Așteaptă până dimineață!»

4. Dar, fără să se lase descurajat, călătorul l-a rugat şi mai frumos pe stăpânul hanului să-i dea pâine.

5. Şi, în cele din urmă, stăpânul hanului a cedat şi i-a dat, călătorului pâinea pe care el o cerea, şi aceasta nu neapărat din milă, ci mai degrabă pentru îndrăzneala şi insistenţa cu care acesta l-a rugat în plină noapte.

6. Vedeţi voi, această parabolă vă arată cum un om care, pe întreaga durată a zilei sale pământeşti, nu a putut găsi pâine pentru viaţa sufletului său pe drumurile aride ale deşertului, acestea simbolizând nebunia lumii, şi care a intrat într-o profundă noapte a vieţii, a reuşit, totuşi, în această noapte în care el şi-a continuat drumul, în ciuda tuturor greutăţilor, să ajungă la un han, fiind convins că va găsi acolo Pâinea Vieţii!

7. Atunci el a început să bată la poartă şi să implore, şi, când i-a venit vremea, i s-a dat în cele din urmă ceea ce el căutase până atunci în zadar în deşertul lumii.

8. Vedeţi voi, aceasta înseamnă să iei cu asalt Împărăţia lui Dumnezeu în aceste zile, şi mai ales în vremurile întunecate care vor veni; căci cel care va căuta va găsi, dacă nu se va poticni pe drumul cel arid. Iar celui care va bate la uşă, chiar dacă noaptea a sosit deja, i se va deschide, şi, dacă el va cere cu perseverenţă, i se va da ceea ce va cere! Înţelegeţi voi bine acum această parabolă?”

9. Agricola a spus: „Doamne şi Învăţătorule, o înţelegem preabine, fără îndoială, dar, din câte îmi pot da eu seama, nu este una din cele mai îmbucurătoare, aşa cum au fost multe alte învăţături şi cuvinte ale Tale. Este adevărat că, pentru a avea acces la o mare fericire, trebuie făcute mai întâi mari sacrificii şi mari eforturi; dar dacă suntem ferm hotărâţi să urmăm pe deplin învăţătura Ta - ceea ce eu nu consider a fi ceva extraordinar de greu sau de chinuitor, din moment ce ne-ai spus chiar Tu că jugul Tău este blând şi povara Ta uşoară -, mărturisesc cu sinceritate că în aceste cuvinte despre Împărăţia lui Dumnezeu, care în aceste zile, precum şi în vremurile tulburi din viitor, nu se va putea obţine decât prin forţă şi cu efort, nu prea regăsim mângâierea jugului celui blând şi a poverii celei uşoare.

10. Ceea ce înţeleg eu mai degrabă din cuvintele Tale este faptul că, pentru a răspândi învăţătura Ta, oricât de mare ar fi perfectul său adevăr divin, vor fi necesare multe lupte şi chiar războaie sângeroase! Căci dacă pe acest pământ, pentru ca liberul-arbitru să se păstreze şi să fie consolidat, numeroşii diavoli au acelaşi drept să acţioneze ca şi puţinii oameni cu adevărat angelici, fără nicio altă restricţie decât cel mult anumite legi publice severe, va fi necesar cu siguranţă un asalt foarte viguros pentru dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu; dar, în acest caz, Doamne şi Învăţătorule, nu prea mai rămâne nimic din respectiva blândeţe a jugului şi din uşurinţa poverii!

11. Aceasta este părerea mea şi nu cred că greşesc întru totul. Totuşi, explică-ne mai în detaliu, Te rog, ce înţelegi Tu prin «a lua cu asalt Împărăţia lui Dumnezeu». Căci aş vrea să înţeleg mai bine cum se împacă acest asalt cu blândeţea jugului şi cu uşurinţa poverii Tale.”

Cap.105 - Ce înseamnă << să iei cu asalt Împărăția lui Dumnezeu >>

1. Eu am spus: „Prietene, atunci când vrei cu adevărat să obţii ceva, orice efort şi orice muncă sunt o povară uşoară, dar dacă, atunci când ai început o muncă serioasă, tu vrei să-ţi economiseşti eforturile, nu prea vei mai putea să atingi rezultatul dorit - şi exact acest efort pe care trebuie să-l faci şi această osteneală constituie asaltul pe care orice om va trebui să-l facă pentru a obţine în mod plenar Împărăţia lui Dumnezeu!

2. Vedeţi, voi înşivă luaţi într-adevăr cu asalt Împărăţia lui Dumnezeu; pentru că vreţi la modul cel mai serios ca ea să fie a voastră, nu vă daţi înapoi de la nici un efort şi de la niciun sacrificiu, şi totuşi, jugul Meu vi se pare blând, şi mică şi uşoară povara cu care vă împovărez. Gândiţi-vă numai la toţi acei tineri pe care, din dragoste pentru Mine, îi veţi duce la Roma şi de care vă veţi ocupa cât mai bine cu putinţă în numele Meu!
Vă veţi ocupa de asemenea de familia cea sărmană de la Emmaus, de familia lui Helias şi de mai mulţi templieri aduşi pe calea cea bună, împreună cu soţiile şi copiii lor - şi, vedeţi voi, aceasta înseamnă, pentru nişte păgâni ca voi, să iei cu mare năvală adevărata Împărăţie a lui Dumnezeu, dar voi daţi chiar o năvală şi mai mare, deoarece credinţa voastră în Mine, dragostea şi ferma voastră bunăvoinţă vă vor împinge să faceţi şi mai mult decât atât! Şi totuşi, toate acestea vor fi un jug şi o povară uşoară şi blândă, pentru că voi înşivă vreţi aceasta cu fermitate şi din toată inima.

3. Dacă priveşti toate acestea aşa cum trebuie şi le judeci corect, vei vedea, prietene, că blândeţea jugului, uşurinţa poverii şi năvala pe care trebuie să o dai în Împărăţia lui Dumnezeu duc în acelaşi loc.

4. Dar uită-te de exemplu la templieri şi la alţi oameni de lume de felul lor şi întreabăte dacă ceea ce faceţi voi cu atâta uşurinţă ca să câştigaţi Împărăţia lui Dumnezeu nu cumva ar fi, pentru voinţa lor, un efort la fel de mare ca şi cum ar trebui să mute munţii din loc! Dar dacă ei, care ar putea să facă aceasta, nu vor depune, ca să ia cu asalt Împărăţia lui Dumnezeu, acelaşi efort pe care voi l-aţi depus deja cu bucurie, cu adevărat vă spun, nu o vor obţine!

5. Iar în vremurile viitoare se va petrece cu oamenii de lume la fel cum se petrece în aceste zile şi în aceste timpuri; căci pământului nu îi vor lipsi niciodată sclavii lumii, iar acestora jugul Meu nu li se va părea blând şi nici povara Mea uşoară.
Şi dacă vreodată, în ultimele lor zile, ei vor vrea în sfârşit să cucerească Împărăţia lui Dumnezeu după lunga noapte a vieţii lor pământeşti, vor trebui şi ei să bată la uşi, şi nu vor primi decât un pic de pâine din Cerul cel mai de jos, pentru a potoli foamea vieţii sufletului lor.

6. De aceea, cel care va face mult din iubire faţă de Mine şi va face multe fapte bune ÎN NUMELE MEU va primi mult din Împărăţia lui Dumnezeu; dar cel care va începe să bată cu putere şi să ceară la poarta Mea abia la sfârşitul călătoriei sale pământeşti, la fel ca şi călătorul din noapte, acela nu va fi respins, dar va primi puţin, deoarece el va fi făcut doar puţin efort pentru a câştiga Împărăţia lui Dumnezeu şi pentru că el nu va fi început să caute decât silit de cea mai cruntă mizerie.

7. Este de la sine înţeles că un asemenea om va fi făcut doar un mic efort pentru a lua cu asalt Împărăţia lui Dumnezeu.
De aceea, el nu trebuie să se aştepte să primească prea mult din Împărăţia lui Dumnezeu! Căci în această împărăţie vi se va da măsură pentru măsură.

8. Aşa încât, cel care, pentru a cuceri Împărăţia lui Dumnezeu, va fi făcut un mare efort, va avea o mare putere şi o mare forţă încă de pe acest pământ; dar cel Care nu va fi făcut decât un mic efort, pentru a cuceri Împărăţia lui Dumnezeu nu va avea decât puţină putere şi nu va atinge niciodată în lumea de dincolo forţa celor care sunt mari şi puternici în ochii Mei încă de pe acest pământ. Ai înţeles bine acum, prietene?”

DESPRE EFECTUL RUGĂCIUNII INSISTENTE.
Pilda cu văduva cea nevoiașa și judecătorul cel neînduplecat.
(Luca, 18 / 1-8)
M.E.I. vol.9, cap.88
1. (Domnul): ”Eu vreau să vă dau tuturor o altă pildă, din care veți înțelege și mai bine cum trebuie un om să ceara și să se roage FĂRĂ SĂ SE DESCURAJEZE, dacă vrea să cunoască în el însuși adevărata putere a Împărăției Mele. Așa că ascultați!

2. Într-o cetate era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și nici nu se rușina de nici un om. (Luca, 18 / 2). Și în cetatea aceea era și o văduvă care a venit la el și i-a spus: „O tu, judecătorule drept, salvează-mă de potrivnicul meu, căci uite, așa și așa stau lucrurile și dreptatea este cu totul de partea mea!” (Luca, 18 / 3).

3. Judecătorul cel drept și-a dat seama de asta de la prima vedere; însă nu era dispus sa se ocupe de plângerea văduvei. Văduva însă nu s-a lăsat, a tot venit la judecător și l-a rugat în genunchi să-i facă dreptate.

4. Și și-a spus judecătorul în sinea lui: „Ce să fac cu ea? Cu toate că nu mă tem de Dumnezeu și de niciun om nu mi-e rușine, totuși, pentru ca văduva asta a ajuns sa mă supere cu stăruințele ei, o voi salva și îi voi face dreptate, ca sa nu mai tot vina și sa mă bată la cap cu stăruințele ei!” (Luca, 18 / 4-5).

5. A-ți înțeles din aceasta pildă ce a gândit judecătorul și ce a făcut? Dacă un judecător foarte riguros într-ale legii ascultă rugămințile stăruitoare ale unei văduve și o salvează, cu atât mai mult ii va salva Dumnezeu pe aleșii Săi, care striga către El zi și noapte; și oare va avea El mai puțină răbdare și iubire pentru ei decât a avut judecătorul pentru văduvă? (Luca, 18 / 6-7).

6. Adevăr va spun, El ii va auzi și ii va salva grabnic, atât în vremurile de acum, cât și în vremurile îndepărtate, când Fiul Omului va reveni din nou pe Pământ ca și acum!

7. Dar în acele vremuri când Fiul Omului va reveni, credeți voi că va găsi credință pe Pământ?” (Luca, 18 / 8)

8. Andrei a spus: “Doamne și Învățătorule, pentru că am vorbit și mai înainte, aș îndrăzni să vorbesc și acum, dacă îmi dai voie!”

9. Eu am spus: “Vorbește; căci ai mintea, curajul și cuvintele necesare pentru aceasta!”

10. Atunci Andrei a spus: “În ceea ce privește pilda, ea zice același lucru ca și cea de dinainte, cu gospodarul și cerșetorul la vremea nopții; însă atitudinea lui Dumnezeu față de omul care în noaptea vieții lui caută ajutor la El este mai hotărâtă decât pilda de dinainte.
Căci Dumnezeu este înfățișat aici precum un judecător drept, care nu este legat de nimic și care îi poate ajuta oricând pe cei năpăstuiți, dacă El vrea aceasta. El însă le vine în ajutor abia atunci când rugămințile lor stăruitoare ÎNCEP SĂ-L SÂCÂIE.

11. Și în această pildă nu este vorba despre nimic altceva decât despre exersarea credinței și a încrederii; când omul a ajuns din acest punct de vedere LA O PUTERE DE NESTĂVILIT, atunci rugămințile lui îi sunt îndeplinite și el este ajutat.

12. Întrucât Tu ne-ai spus la sfârșit că Dumnezeu, ca și Tată preaiubitor, ascultă rugămințile aleșilor Săi care au deja în ei plinătatea credinței și a încrederii, având deja trezită în lăuntrul lor ziua vieții interioare, și chiar atunci când se află în noaptea în care este cu putință să cadă uneori – această concluzie nu Te mai înfățișează ca pe un judecător aspru și neîndurător, care, fiind El însuși un Dumnezeu, nu are a se teme de Dumnezeu și nici de vreun om, ci ca pe un Tată al celor care au atins deja ziua vieții interioare. Eu astfel am priceput cele spuse de Tine, și cred că nu m-am înșelat.

13. Niciunul dintre noi nu se află încă cu totul în lumina vieții interioare, ci în parte încă în vechea noastră noapte a vieții, și de aceea mai avem încă de insistat cu multe rugăminți la Tine pentru ca Tu să ne învrednicești pe noi în credință și încredere și să ne întărești astfel; Tu însă ne-ai promis o mântuire sigură și grabnică, și noi credem cu putere și fără îndoială că tot ceea ce Tu ne vestești se va împlini.

14. Dar Tu ne-ai vorbit de multe ori și despre a doua venire a Ta pe Pământ, și ne-ai pus la urmă întrebarea dacă atunci vei mai găsi credință printre oameni.

15. Această întrebare depășește însă cu mult cele cunoscute de noi, de aceea nu Îți pot răspunde la ea. Însă Tu însuți vei fi știind cel mai bine cum va fi credința oamenilor în vremurile îndepărtate care vor veni și, dacă vei voi, ne-o vei putea descrie și nouă, așa cum ai făcut-o de atâtea ori.”

16. Eu am spus: „Tu ai explicat și pilda de azi foarte bine și corect, și prin aceasta ai adus o adevărată bucurie inimii Mele.
Dacă veți făptui cu toții conform acestei pilde, vă veți elibera intru totul sufletul de jugul materiei acestei lumi, și semnele acestei eliberări nu se vor lăsa așteptate.”

M.E.I. vol.9, cap.87.

4. (Domnul): „Iar oamenii SĂ ÎNVEȚE MEREU CUM SĂ SE ROAGE CU ADEVĂRAT, fără să se descurajeze; căci omul își va însuși o dreaptă și neclintită încredere și prin exercițiu; pentru că, la fel ca în orice privință, doar prin exercițiu el va ajunge să atingă măiestria.

5. Un om care dispune de toate bunurile acestei lumi se dezvață repede de rugăciunea adevărata și plină de încredere. Însă dacă va da vreo nevoie peste el, va începe și el să caute ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciune; dar el va avea prea puțină încredere ca va găsi ascultare la Dumnezeu, și motivul va fi lipsa lui de exercițiu în încrederea vie și deplină în Dumnezeu.”

Postat de A. G. Mircea în grupul Noua Revelatie.

Postare preluată de pe pagina de Facebook Jakob Lorber, Noile revelații ale lui Isus

Întoarcerea în persoană a Domnului

(Extras din mesajele primite de Jakob Lorber, referitoare la învăţăturile şi faptele lui Iisus în timpul vieţii Sale trăite pe pământ. Textul de faţă este preluat din Marea Evanghelie a lui Ioan, în care Domnul se adresează discipolilor Săi pe marginea acestui subiect)

Le-am arătat atunci cum prinţul ascuns al acestei lumi va fi nevoit să facă faţă judecăţii sale, urmat la scurt timp şi de cohortele sale de adepţi. Le-am arătat de asemenea sfârşitul lumii (2) şi judecata generală care va urma, similară cu cea din timpul lui Noe. Uimiţi, M-au întrebat când şi cum se vor petrece toate aceste lucruri. Iar Eu le- am spus: „Lucrurile se vor petrece exact ca pe vremea lui Noe. Iubirea va dispărea complet. Credinţa vie într-o viaţă trăită în puritate, cu faţa către Dumnezeu, aşa cum le- a fost revelată ea oamenilor de către mesagerii din ceruri, va fi înlocuită de superstiţii moarte, întunecate şi amăgitoare. Cei care vor deţine puterea se vor folosi de semenii lor ca de nişte animale, omorându-i cu sânge rece, fără nici cea mai mică mustrare de conştiinţă, dacă aceştia nu se vor supune fără crâcnire voinţei lor.

Conducătorii naţiunilor îi vor oprima pe cei săraci cu tot felul de poveri, persecutându-i şi încercând să le blocheze liberul arbitru prin toate mijloacele de care vor dispune. Din cauza lor, umanitatea va fi supusă unor tulburări cum nu a mai cunoscut vreodată planeta pământ. Zilele se vor scurta însă, din cauza Celor Aleşi, care se vor afla în rândul celor sărmani. Dacă nu s-ar întâmpla astfel, chiar Cei Aleşi ar putea pieri! Până atunci însă vor mai trece o mie de ani şi încă aproape o mie! Voi trimite atunci îngerii pe care îi vedeţi acum aici (3), printre cei săraci, iar aceştia vor suna din trompetele lor, trezindu-i pe cei morţi din punct de vedere spiritual din mormintele întunericului lor (nopţii lor spirituale). Milioanele de spirite trezite se vor încolona şi vor mărşălui dintr-un capăt în celălalt al pământului, spulberând în calea lor puterile acestei lumi, şi nimeni nu li se va putea opune!

După această trezire şi această purificare a pământului, acesta va redeveni un paradis terestru, iar Eu îmi voi conduce de-a pururi Copiii pe calea cea bună. După încă o mie de ani, prinţul întunericului va fi eliberat din nou, de dragul mântuirii lui, timp de o perioadă scurtă, de şapte ani şi câteva luni. El va avea astfel posibilitatea fie să revină la Mine, fie să cadă pentru totdeauna. În cazul în care va prefera căderea, centrul interior al pământului va fi transformat într-o închisoare eternă, dar partea exterioară va rămâne la fel de paradisiacă.

În cazul în care prinţul întunericului va alege însă mântuirea, pământul va deveni un cer, iar moartea trupului şi a sufletului nu va mai exista! Cum şi când se vor petrece toate aceste lucruri? – Nici chiar cel mai înalt înger din ceruri nu ştie şi nu va şti până când ele se vor petrece. Singurul care ştie este Tatăl!....

Va veni un timp în care majoritatea oamenilor nu vor mai căuta decât plăcerile terestre. Va urma însă o mare judecată, căreia întreaga umanitate va trebui să i se supună. Toţi cei care aleargă cu instrumentele de măsurat, spunându-le semenilor lor:

„Iată, am măsurat acest pământ, am aşezat bornele care îl delimitează şi îl declar acum proprietatea mea”, adăugând pentru cei care vor îndrăzni să le conteste decizia:

‚Prietene, toţi oamenii sunt egali şi au aceleaşi drepturi, dar nu toţi au puterea de a lua în posesie aceste drepturi. Cei care se vor opune deciziei mele vor fi condamnaţi la moarte!’ – ei bine, aceşti oameni nu vor mai exista! Atunci când voi veni a doua oară pe pământ, pentru a le da pedeapsa cuvenită acestor ‚epicurieni’, dar şi răsplata vieţii celor care au suferit atât de mult din cauza iubirii lor faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii lor, - pământul nu va mai fi împărţit numai în beneficiul câtorva aleşi. Oriunde se vor afla atunci oamenii, ei vor avea dreptul să cultive pământul şi să îşi satisfacă astfel nevoile. Îşi vor putea ajuta semenii, dar nu vor avea dreptul să spună: ‚Iată, aceasta este proprietatea mea, iar eu sunt stăpân asupra ei!’

Oamenii vor înţelege atunci că Eu sunt singurul Stăpân şi Domn, iar ei nu sunt altceva decât fraţi şi surori. La fel ar trebui să se considere şi acum, dar umanitatea se află într-o stare intermediară de evoluţie, în care chiar şi celor nepurificaţi încă de marele foc al vieţii li se permite să trăiască. Peste 2000 de ani acest lucru va înceta însă. După marea transformare a umanităţii, spiritualitatea va prevala din nou pe pământ, şi nimeni nu va mai avea dreptul să spună că ‚cutare lucru este al meu’, iar ‚cutare al tău’. Din perspectiva lui Dumnezeu, întregul pământ le aparţine în mod egal oamenilor, aşa cum s-a întâmplat la începutul creaţiei. În acele vremuri, înţelepţii erau cei care împărţeau pământul, în funcţie de nevoile oamenilor, învăţându-i apoi cum să îl cultive. Roadele pământului erau împărţite tot de cei înţelepţi, iar surplusul era stocat în depozite special create în acest scop, pentru ca nici un membru al comunităţii să nu sufere vreodată de foame…

Focul care va preceda întoarcerea Mea pe pământ va fi numit: marea ciumă universală, manifestându-se printr-o suferinţă cum nu a mai existat vreodată pe pământ. Credinţa va înceta să mai existe, iubirea oamenilor se va răci, iar cei săraci se vor lamenta şi vor muri de foame. Cei puternici, conducătorii şi regii acestei lumi, nu vor sări însă în ajutorul celor care vor plânge, căci mare va fi aroganţa şi împietrirea inimilor lor. Naţiunile se vor ridica atunci unele împotriva celorlalte şi se vor lupta între ele cu arme de foc. Din cauza războaielor, conducătorii vor acumula datorii şi îşi vor chinui şi mai tare supuşii prin taxele şi impozitele excesive pe care le vor impune. Viaţa va deveni astfel foarte scumpă, foametea va prevala pe pământ, şi multe fiinţe umane, animale şi chiar plante vor pieri din cauza bolilor, epidemiilor şi mizeriei. În plus, vor veni mari furtuni, pe mare şi pe uscat, iar pământul se va cutremura de multe ori. Marea va inunda ţărmurile, iar teama oamenilor va atinge cote maxime! Voi permite acestor lucruri să se petreacă cu scopul de a-i îndepărta pe oameni de mândria, egoismul şi indolenţa lor. Focul care va preceda întoarcerea Mea pe pământ va fi numit: marea ciumă universală, manifestându-se printr-o suferinţă cum nu a mai existat vreodată pe pământ. Credinţa va înceta să mai existe, iubirea oamenilor se va răci, iar cei săraci se vor lamenta şi vor muri de foame. Cei puternici, conducătorii şi regii acestei lumi, nu vor sări însă în ajutorul celor care vor plânge, căci mare va fi aroganţa şi împietrirea inimilor lor. Naţiunile se vor ridica atunci unele împotriva celorlalte şi se vor lupta între ele cu arme de foc. Din cauza războaielor, conducătorii vor acumula datorii şi îşi vor chinui şi mai tare supuşii prin taxele şi impozitele excesive pe care le vor impune. Viaţa va deveni astfel foarte scumpă, foametea va prevala pe pământ, şi multe fiinţe umane, animale şi chiar plante vor pieri din cauza bolilor, epidemiilor şi mizeriei. În plus, vor veni mari furtuni, pe mare şi pe uscat, iar pământul se va cutremura de multe ori. Marea va inunda ţărmurile, iar teama oamenilor va atinge cote maxime! Voi permite acestor lucruri să se petreacă cu scopul de a-i îndepărta pe oameni de mândria, egoismul şi indolenţa lor. Aceasta este prima purificare prin foc a umanităţii care va preceda Întoarcerea Mea pe pământ.

Simultan, focul natural va juca şi el un rol important: el va conduce navele oamenilor pe mări cu viteza vântului. Folosindu-se de intelectul lor ascuţit, oamenii vor inventa maşini din oţel şi vor construi drumuri pe care acestea să meargă. Ei vor renunţa la animalele de tracţiune şi vor călători pe pământ cu viteza unei săgeţi în zbor. Vor învăţa să controleze puterea fulgerului (n.n. electricitatea), punând-o în slujba voinţei lor dintr-un capăt la celălalt al pământului. Atunci când puternicii regi ai acestui pământ vor provoca războaie unii împotriva celorlalţi, din orgoliu şi lăcomie, principalul factor care va decide victoria va fi acest foc, care va pune în mişcare cu iuţeala fulgerului sfere grele de fier care vor provoca explozii devastatoare oriunde vor cădea, distrugând oraşe, clădiri şi oameni, deopotrivă. Aceste arme vor deveni din ce în ce mai ingenioase, ajungându-se la un moment dat în situaţia în care nici o naţiune nu va mai îndrăzni să pornească război împotriva alteia, pentru a nu se anihila reciproc. Dându-şi seama că armele lor ar putea distruge întreaga umanitate, fără ca cineva să mai beneficieze de pe urma lor, conducătorii naţiunilor vor începe să trăiască în pace şi prietenie. Dacă, totuşi, se vor mai găsi unii care, în aroganţa lor dementă, ar dori să provoace un război împotriva vecinilor lor, majoritatea celorlalţi se vor uni în consilii şi îi vor pedepsi. Treptat, pacea va reveni astfel printre naţiuni şi va ajunge să domnească pe întregul pământ. Nu vor mai exista războaie decât între popoarele primitive, dar nici chiar în cazul lor nu vor mai dura multă vreme. Regii şi conducătorii credincioşi Mie vor ajunge să guverneze lumea, iar lumina Mea se va revărsa asupra întregului pământ prin intermediul lor, aducând cu sine o epocă de pace şi prietenie. Simultan, focul natural va juca şi el un rol important: el va conduce navele oamenilor pe mări cu viteza vântului. Folosindu-se de intelectul lor ascuţit, oamenii vor inventa maşini din oţel şi vor construi drumuri pe care acestea să meargă. Ei vor renunţa la animalele de tracţiune şi vor călători pe pământ cu viteza unei săgeţi în zbor. Vor învăţa să controleze puterea fulgerului (n.n. electricitatea), punând-o în slujba voinţei lor dintr-un capăt la celălalt al pământului. Atunci când puternicii regi ai acestui pământ vor provoca războaie unii împotriva celorlalţi, din orgoliu şi lăcomie, principalul factor care va decide victoria va fi acest foc, care va pune în mişcare cu iuţeala fulgerului sfere grele de fier care vor provoca explozii devastatoare oriunde vor cădea, distrugând oraşe, clădiri şi oameni, deopotrivă. Aceste arme vor deveni din ce în ce mai ingenioase, ajungându-se la un moment dat în situaţia în care nici o naţiune nu va mai îndrăzni să pornească război împotriva alteia, pentru a nu se anihila reciproc. Dându-şi seama că armele lor ar putea distruge întreaga umanitate, fără ca cineva să mai beneficieze de pe urma lor, conducătorii naţiunilor vor începe să trăiască în pace şi prietenie. Dacă, totuşi, se vor mai găsi unii care, în aroganţa lor dementă, ar dori să provoace un război împotriva vecinilor lor, majoritatea celorlalţi se vor uni în consilii şi îi vor pedepsi. Treptat, pacea va reveni astfel printre naţiuni şi va ajunge să domnească pe întregul pământ. Nu vor mai exista războaie decât între popoarele primitive, dar nici chiar în cazul lor nu vor mai dura multă vreme. Regii şi conducătorii credincioşi Mie vor ajunge să guverneze lumea, iar lumina Mea se va revărsa asupra întregului pământ prin intermediul lor, aducând cu sine o epocă de pace şi prietenie. Aceasta va fi cea de-a doua purificare prin foc a umanităţii!

Cea de-a treia purificare prin foc va consta în trezirea (de către Mine), încă cu câteva secole înainte ca aceste evenimente să se producă, a unor profeţi şi clarvăzători (4) care le vor preda naţiunilor adevărul în numele Meu.

Ei îi vor elibera astfel pe oameni de amăgirile, iluziile şi minciunile răspândite de falşii profeţi şi preoţi, care vor pava astfel calea către căderea lor, şi culmea!, în numele Meu. Aceşti falşi profeţi şi preoţi vor apărea în scurt timp, ba, pe ici-colo, au apărut deja chiar acum, în timpul venirii Mele pe acest pământ. Ei vor lucra prin semne şi miracole false, la fel ca şi preoţii păgâni, seducând mulţi oameni naivi şi câştigând astfel multe comori şi averi pământeşti, precum şi multă putere. Lumina orbitoare a celui de-al treilea foc îi va orbi însă, iar ei vor pierde tot ce au acumulat. La rândul lor, regii şi prinţii care îi vor ajuta îşi vor pierde puterea şi tronurile, căci Eu îmi voi trimite propriii regi şi comandanţi pentru a-i învinge. În acest fel, noaptea iadului va fi alungată şi mesagerii ei printre oameni vor fi distruşi. Cel de-al treilea foc purificator venit din ceruri înseamnă învingerea minciunii în lupta ei cu lumina adevărului, la fel cum noaptea naturală dispare la primele raze ale soarelui care răsare, retrăgându-se în peşteri şi în profunzimile întunecate ale pământului. Şi nici unul din cei care vor descoperi lumina nu va mai tânji vreodată după noapte.

Iar acum vă voi vorbi deIar acum vă voi vorbi de cel de-al patrulea foc, prin care pământul, umanitatea şi întreaga creaţie vor fi purificate în momentul Întoarcerii Mele pe pământ. Acest foc va consta din tot felul de cataclisme naturale, care vor lovi mai ales marile şi magnificele oraşe construite de oameni pe pământ. În ele, orgoliul oamenilor va ajunge la apogeu, la fel ca şi corupţia, lipsa iubirii, justiţia falsă, puterea, autoritatea, indolenţa, dublate însă de o sărăcie extremă şi de tot felul de suferinţe generate de slăbiciunile celor puternici şi de vânarea continuă a plăcerilor terestre. În acele vremuri, oamenii vor crea maşini ingenioase, construite din fier, care vor folosi forţa focului şi a apei pentru a înlocui munca omului. Ele vor folosi puterea cărbunelui natural pentru a aprinde focul, iar oamenii vor săpa galerii adânci în măruntaiele pământului pentru a scoate acest combustibil.

Când activităţile industriale generate de această putere a focului vor ajunge la apogeu, atmosfera pământului va fi saturată cu otrăvuri şi combustibili, iar când aceştia se vor aprinde, incendiile izbucnite vor distruge oraşe întregi, reducându-le la cenuşă. Această purificare va fi foarte eficientă! Ceea ce nu va reuşi să facă acest foc vor completa marile furtuni care vor izbucni. Desigur, această purificare nu va avea loc decât acolo unde este absolut necesară, căci nimic nu poate fi distrus în creaţia Mea fără a fi absolut necesar. În acest fel, atmosfera pământului va fi eliberată de vaporii toxici şi de spiritele malefice care trăiesc în ei, lucru care va avea o imensă influenţă benefică asupra celorlalte creaturi care vor trăi pe pământ. Starea de sănătate fizică a umanităţii se va îmbunătăţi dramatic, majoritatea bolilor vor dispărea, iar oamenii vor putea din nou să se bucure de o bătrâneţe liniştită şi senină.

Când oamenii, astfel purificaţi, se vor scălda în lumina Mea, respectând în permanenţă Poruncile Iubirii, întreaga proprietate a pământului va fi distribuită în mod echitabil, astfel încât toţi să se poată împărtăşi în mod egal din ea şi nimeni să nu mai sufere vreodată de foame. Liderii comunităţilor îmi vor înţelege perfect Voinţa Divină şi vor veghea ca în ţinuturile lor să nu mai existe oameni nevoiaşi. Eu Însumi îi voi vizita din când în când pe oameni, întărindu-i şi alinându-i, ori de câte ori voi descoperi în ei o iubire sinceră şi profundă faţă de Mine. Desigur, această profeţie nu se va îndeplini decât într-un viitor destul de îndepărtat, dar este cert faptul că va fi împlinită, căci totul va trece, chiar şi acest pământ şi întregul univers vor dispărea cândva, dar cuvintele şi promisiunile Mele nu vor dispărea niciodată înainte de a fi împlinite până la ultima!

În acea epocă îndepărtată vor exista numeroase pământuri, ţări şi naţiuni noi, care la ora actuală nu există sau nu au un nume. Un lucru este însă sigur: Eu nu voi reveni decât în mijlocul acelor oameni care vor cultiva credinţa cea mai vie şi o iubire deplină faţă de Dumnezeu şi de semenii lor. Iar atunci când voi veni, nu voi veni singur, ci îi voi aduce cu Mine pe toţi ai Mei, pe toţi cei care au fost împreună cu Mine în ceruri. Aceştia vor coborî în număr mare alături de Mine şi îi vor întări pe fraţii lor aflaţi încă în trup de carne pe pământ. Se va produce astfel o mare comuniune între spiritele binecuvântate ale cerului şi oamenii care trăiesc pe acest pământ, lucru care va părea un adevărat miracol pentru oamenii acelor timpuri. Aţi aflat astfel tot ce trebuia să ştiţi. Acţionaţi în consecinţă, şi veţi dobândi astfel Viaţa Eternă, iar Eu vă voi trezi din nou în Ziua Marii Judecăţi!...

Nu vă pot spune anul, ziua şi ora Întoarcerii Mele pe pământ, căci totul depinde de liberul arbitru al umanităţii. De aceea, nici un înger din ceruri nu cunoaşte acest ceas, ci numai Tatăl, care îl va revela la momentul potrivit celor aleşi de El. De altfel, cunoaşterea vizionară nu serveşte neapărat mântuirii sufletului. Ea nu le serveşte cu adevărat decât celor născuţi a doua oară, întru spirit. Cât despre ceilalţi, care se numără cu milioanele, ea nu ar face decât să îi arunce într-un haos şi mai mare! De aceea, este mai bine ca umanitatea să nu ştie tot ce va urma. Adevăr vă spun: va veni o vreme când descendenţii voştri vor întreba, la fel ca şi voi acum, când se va întoarce Fiul Omului. Ei vor dori să îl vadă, dar dorinţa nu li se va îndeplini. Mulţi se vor ridica în acele vremuri şi le vor spune oamenilor: ‚Ascultaţi, aceasta este ziua în care se va întoarce El!’ Nimeni nu ar trebui însă să-i urmeze, căci ziua Întoarcerii Mele va fi la fel ca un fulger, luminând cerul de la est la vest şi tot ce se află sub el.

Înainte însă ca acest lucru să devină posibil, Fiul Omului va trebui să sufere intens. El va fi respins de actuala generaţie, îndeosebi de evrei şi de farisei. În viitor va continua să fie respins de mulţi oameni, care vor fi numiţi, pe bună dreptate, ‚noii evrei şi noii farisei’. Iar atunci când Fiul Omului se va întoarce, situaţia pe pământ va fi similară celei din timpul lui Noe. În acea vreme, oamenii se bucurau de mâncare şi de băutură, se căsătoreau şi făceau copii, dar totul a durat numai până când Noe şi-a construit arca şi când apele au invadat pământul, înecând totul în cale. La fel s-au petrecut lucrurile şi în vremea lui Lot. Oamenii care trăiau în Sodoma mâncau şi beau liniştiţi, îşi cultivau pământurile şi îşi vedeau de treabă, dar când Lot a părăsit oraşul, din cer a coborât un foc mare, care i-a ucis pe toţi.

La fel se vor petrece lucrurile şi în vremea când Fiul Omului se va revela din nou. Cel care va fi surprins pe acoperişul casei, gândindu-se la posesiunile sale, nu trebuie să mai coboare pentru a le lua în primire. Iată cum trebuie înţeleasă această metaforă: cel care are o înţelegere autentică, superioară, trebuie să rămână la nivelul ei şi să nu coboare sub ea, de teamă că va pierde anumite avantaje lumeşti din cauza ei! Căci cele fizice vor fi distruse. Şi iată o altă metaforă: cel care va fi surprins pe câmp (pe câmpul libertăţii de cunoaştere) nu trebuie să se întoarcă la cele lăsate în spate (doctrinele şi dogmele false din trecut), ci trebuie să-şi amintească de soţia lui Lot şi să facă toate eforturile pentru a progresa către adevăr.

Şi vă mai spun un lucru: în acele vremuri, chiar dacă doi oameni vor fi surprinşi făcând acelaşi lucru, unul dintre ei va fi acceptat (lucrătorul corect), iar celălalt (care acţionează incorect şi egoist) va fi părăsit. Toţi cei care vor încerca să-şi păstreze sufletul de dragul lumii exterioare şi-l vor pierde. În schimb, cei care vor urmări să scape de sufletul lor din cauza lumii exterioare şi-l vor păstra viu şi îl vor ajuta astfel să avanseze către Viaţa Eternă.

Şi încă ceva: în marea noapte a sufletului, dacă doi oameni vor fi surprinşi în acelaşi pat, unul va fi acceptat, iar celălalt părăsit. Iată cum trebuie înţeleasă această metaforă: la prima vedere (din perspectiva exterioară), cei doi împărtăşesc aceeaşi credinţă. Unul dintre ei va fi însă activ, iar credinţa sa va fi vie, motiv pentru care va fi acceptat în Împărăţia lui Dumnezeu, a Luminii şi a Vieţii, în timp ce celălalt nu va practica decât ritualurile exterioare ale cultului său, care nu au nici o valoare interioară pentru suflet şi pentru spirit. Credinţa sa va fi moartă şi nu îl va îndemna să facă fapte de iubire pentru semenii săi, motiv pentru care nu va fi acceptat în Împărăţia iluminată a lui Dumnezeu. Dacă doi oameni vor fi surprinşi lucrând acelaşi câmp, dar unul îl va lucra fără egoism, din pură iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii săi, în timp ce celălalt va lucra câmpul numai pentru a-şi satisface interesele, fără nici o credinţă interioară, la fel ca fariseii, nu trebuie să vă mire faptul că primul va fi acceptat în Împărăţia lui Dumnezeu, iar cel de-al doilea nu. Aşa se vor petrece lucrurile atunci când Fiul Omului se va întoarce pe pământ! Dacă, în urma acestei Întoarceri, Spiritul Meu va pătrunde mai adânc în voi, gradul vostru de iluminare va spori şi veţi înţelege mai bine ce vă spun acum. La ora actuală, nu am cum să vă explic cu mai multă claritate aceste afirmaţii.

Dacă doriţi să ştiţi mai multe despre momentul şi locul în care se vor întâmpla toate aceste lucruri, luaţi aminte la ce vă spun acum: oriunde există un cadavru se adună vulturii! Dacă veţi privi cu atenţie fariseismul indolent şi lipsit de credinţă, veţi constata că aveţi de-a face cu un cadavru. Eu şi toţi cei care cred în Mine, evrei şi păgâni deopotrivă, simbolizăm vulturii care se adună pentru a consuma cadavrul. Privind lucrurile dintr-o altă perspectivă, noaptea sufletului şi păcatul care derivă din ea reprezintă un cadavru în jurul căruia se adună lumina vieţii, distrugându-l pe măsură ce lumina zilei alungă noaptea cu amăgirile şi iluziile ei. Toate aceste lucruri se petrec chiar acum, sub ochii noştri (5), cu iudaismul indolent şi lipsit de credinţă, care s-a transformat într-un cadavru şi care va fi consumat complet în circa 50 de ani de acum înainte. La fel se vor petrece lucrurile şi în timpurile care vor urma cu biserica şi cu învăţătura creştină. Aceasta va deveni un cadavru chiar mai descompus decât este iudaismul astăzi, motiv pentru care va fi atacată din toate părţile de vulturii liberi ai luminii şi vieţii, care îl vor consuma prin focul iubirii şi prin lumina adevărului. Toate aceste lucruri se vor petrece peste mai puţin de 2000 de ani de la prima Mea venire pe acest pământ, aşa cum v-am repetat deja în mai multe rânduri.

Deşi sunt încă în trup, păşind printre voi şi învăţându-vă, s-au găsit deja unii care au început să predice în numele Meu, urmărind beneficii materiale personale şi amestecând învăţătura Mea cu seminţele lor impure, din care vor ieşi în curând nenumărate buruiene care se vor amesteca cu grâul cel bun. Nu-i de mirare că în acele vremuri din urmă numărul falşilor profeţi şi învăţători care vor predica „în numele Meu” va creşte alarmant. Ei le vor spune oamenilor prin cuvinte convingătoare: ‚Iată, aici este Christos’! Dacă veţi auzi aceste cuvinte (la fel, descendenţii voştri de mai târziu), să nu le credeţi! Căci lucrările acestor falşi profeţi pot fi recunoscute cu uşurinţă, la fel cum pot fi recunoscuţi pomii după fructele lor. Un pom bun produce fructe bune, dar strugurii nu pot creşte în mărăcini, iar o buruiană nu va produce niciodată smochine.

V-am explicat deja în ce constă Împărăţia lui Dumnezeu şi cum se dezvoltă ea în interiorul omului. De aceea, vă va fi uşor să înţelegeţi că orice om care va striga în gura mare: ‚Priviţi! Acolo este Christos’, nu poate fi crezut. Aşa cum spiritul se află în interiorul omului şi al vieţii, din el născându-se gândirea, sentimentele, cunoaşterea şi voinţa, la fel, Împărăţia lui Dumnezeu, adevărata împărăţie a vieţii spiritului nu poate fi găsită decât în interiorul omului, şi nicidecum în afara lui. Nici un om care va înţelege plenar acest lucru, experimentându-l direct, nu va mai putea fi amăgit vreodată de falşii profeţi. În schimb, cei care oscilează tot timpul, la fel ca o giruetă în bătaia vântului, nu vor putea găsi niciodată cerul păcii şi lumina adevărului! De aceea, voi şi toţi cei ca voi veţi fi precum nişte stânci ale vieţii, care nu vor putea fi clintite din loc de marile furtuni sau de valurile trecătoare.

Prin Mine, Împărăţia lui Dumnezeu a venit la voi şi se află acum în mijlocul vostru, dar acest lucru nu este suficient pentru a păstra de-a pururi viaţa eternă a sufletului. Deşi, prin prezenţa Mea, Împărăţia lui Dumnezeu se află în mijlocul vostru, ea nu a pătruns încă adânc în fiinţa voastră lăuntrică. Acest lucru nu va deveni posibil decât atunci când, lăsând la o parte orice interes faţă de lumea exterioară, veţi asimila în totalitate învăţăturile Mele prin voinţa voastră, punându-le în practică şi devenind una cu ele. Când se va petrece acest lucru, nu veţi mai spune: ‚Christos a venit printre noi şi locuieşte în mijlocul nostru, şi odată cu El Împărăţia lui Dumnezeu’, ci veţi spune:

‚Christos trăieşte în mine!’ Abia atunci veţi înţelege plenar că Împărăţia lui Dumnezeu nu vine cu surle şi trâmbiţe, revărsându-se asupra omului de undeva din exterior, ci se dezvoltă în interiorul lui, atrăgând sufletul său către viaţa eternă.

Revenind la cuvintele Mele referitoare la credinţa umanităţii în acele timpuri îndepărtate, când Fiul Omului se va întoarce pe pământ, vă pot spune că El va găsi o credinţă chiar mai mică decât cea de astăzi. Căci în acele vremuri oamenii vor face mari progrese în domeniul ştiinţelor şi artelor, studiind şi făcând calcule complicate la umbra arborelui cunoaşterii. Ei vor descoperi forţe ale pământului care la ora actuală nu sunt cunoscute şi vor realiza mari miracole cu ajutorul lor, motiv pentru care vor ajunge să spună: ‚Iată, acesta este Dumnezeu şi altul nu există!’ Practic, acelor oameni le va lipsi complet credinţa, iar atunci când Mă voi întoarce pe pământ, nu voi găsi pe nimeni pregătit printre ei.

Un alt mare număr de oameni din acele timpuri vor trăi într-o superstiţie mai cumplită şi mai întunecată decât toţi păgânii din zilele noastre la un loc. Aceştia vor avea maeştri, reprezentanţi şi protectori printre mai-marii acelei lumi. Ei vor fi puşi însă la grea încercare tocmai de către copiii lumii exterioare, care vor deprinde tot mai multe din secretele ştiinţelor şi artelor, spulberând astfel superstiţiile obscure. Graţie cunoaşterii, aceşti oameni vor înţelege în sfârşit că au fost ţinuţi în sclavia ignoranţei numai pentru a-i sluji pe cei puternici, lipsiţi în realitate de orice credinţă. Când va veni timpul să Mă întorc, nu voi găsi nici printre aceştia pe cineva pregătit! Când cei orbi vor începe să vadă lumina cu ajutorul ştiinţei, ei vor deveni adepţii celor care i-au eliberat de servitutea dură în slujba celor puternici. Ce credeţi că Mi-ar spune ei dacă aş apărea din nou în mijlocul lor şi le-aş striga: ‚Adunaţi-vă, naţiuni ale pământului! Am venit din nou la voi şi vă voi arăta iarăşi calea cea dreaptă care conduce către trezirea Vieţii Eterne a sufletelor voastre’? Ei Mi-ar spune: ‚Prietene! Oricine ai fi, să terminăm odată cu această doctrină străveche şi stupidă, din cauza căreia mult sânge nevinovat a fost vărsat pe pământ. Noi am descoperit astăzi ştiinţa şi artele, care ne ajută să trăim în pace şi linişte. Preferăm de o mie de ori o existenţă temporală trăită în pace unui paradis binecuvântat care nu poate fi cucerit decât printr-o suferinţă continuă pe acest pământ şi a cărui existenţă este, oricum, îndoielnică!’

Voi spuneţi: ‚Doamne, nu lăsa falşii profeţi să se ridice în numele Tău! Dar dacă asta este voia Ta, înseamnă că nu Te deranjează că la a doua Ta venire pe pământ nu vei găsi nici un pic de credinţă printre oameni!’ Iată care este răspunsul Meu: raţiunea umană este aproape oarbă şi nu poate vedea mai departe de lungul nasului. De aceea, este greu să o contrazici. Dar Dumnezeu, Creatorul şi Păstrătorul etern al creaţiei, gândeşte diferit, iar planul Său nu corespunde cu cel al raţiunii umane. De aceea, El ştie mai bine de ce permite acestor lucruri să se întâmple. Abia la sfârşit vor dispărea complet superstiţiile de pe acest pământ, spulberate de armele ştiinţei şi artelor, astfel încât oamenii nu vor mai putea fi amăgiţi şi vor putea să-şi folosească plenar liberul arbitru. În mod paradoxal, rezultatul va fi o lipsă totală de credinţă, dar care nu va dura decât o perioadă scurtă de timp. În acele timpuri, voi binecuvânta străvechiul copac al cunoaşterii, iar arborele vieţii dinlăuntrul omului îşi va recăpăta vigoarea primordială. Nu va mai exista atunci decât un singur păstor şi o singură turmă! În acele vremuri nu voi mai găsi pe pământ o credinţă comparabilă cu cea care există la ora actuală printre voi, dar voi găsi în schimb o credinţă de un tip diferit! Este imposibil acum să vă imaginaţi în ce va consta acel tip de credinţă! Aşa se vor petrece lucrurile.

Învăţăturile pe care vi le dau acum reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu şi aşa vor rămâne de-a pururi. De aceea, oamenii din acele vremuri viitoare vor primi aceleaşi învăţături ca şi cele primite de voi acum de la Mine. Diferenţa va consta în faptul că ele nu le vor mai fi revelate sub formă de parabole, ci plenar, conform semnificaţiei lor reale, cereşti şi spirituale. Acela va fi noul Ierusalim care va coborî din ceruri pe pământ. Numai în lumina lui vor putea înţelege oamenii în ce măsură au fost amăgiţi predecesorii lor de falşii profeţi, la fel cum evreii de astăzi sunt amăgiţi de farisei! În acest fel, ei nu Mă vor mai învinovăţi pe Mine şi învăţăturile Mele de suferinţa care există pe pământ, ci doar pe acei falşi profeţi şi învăţători, profund egoişti şi tiranici, pe care îi vor recunoaşte în sfârşit ca atare. Când lumina noului Ierusalim va străluci asupra întregului pământ, mincinoşii vor fi complet demascaţi şi îşi vor primi răsplata pe acţiunile lor. Şi cu cât se considerau mai presus de semenii lor, cu atât mai jos vor cădea ei!

Mai am multe lucruri să vă dezvălui, dar nu sunteţi încă pregătiţi să le aflaţi. Când spiritul adevărului născut din Mine va coborî asupra voastră, vă voi dezvălui toate lucrurile şi veţi cunoaşte astfel lumina noului Ierusalim. Este greu însă de spus în ce măsură veţi putea transmite această lumină discipolilor voştri. Voi nu vă puteţi imagina deocamdată cât de departe va ajunge ştiinţa viitorului şi în ce măsură va reuşi ea să spulbere superstiţiile oamenilor. La ora actuală nu se poate vorbi de o ştiinţă pură, bazată pe principiile adevărului şi pe calculele derivate din acestea. Voi nu aveţi nici o idee în ceea ce priveşte realizările fabuloase pe care le va putea construi omul cu ajutorul acestei ştiinţe. Până la revelarea ei, oamenii de ştiinţă vor deţine o cunoaştere parţială, care îi va arunca, pe ei şi pe adepţii lor, în cea mai oarbă superstiţie.

Nici un adevăr celest nu poate avea la bază fructul stricat născut din copacul nebinecuvântat al cunoaşterii. Aceste fructe nu sunt comestibile pentru oameni, ci numai pentru dragonii din iad. Înşişi falşii profeţi îşi vor baza doctrinele lor mincinoase şi miracolele lor amăgitoare pe aceste fructe stricate, atrăgând în capcana amăgirii lor mai mult de trei sferturi din umanitate! Ei vor face efortul să combine învăţătura Mea pură cu rezultatele lor ştiinţifice (cu concluziile greşite derivate din cunoaşterea lor parţială), convinşi că le vor face astfel mai accesibile umanităţii. În acest fel, ei nu vor face însă decât să contamineze şi mai puternic învăţăturile Mele, iar ştiinţele şi artele bazate pe superstiţii se vor scufunda într-un întuneric şi mai puternic decât au făcut-o vreodată, de la începuturile umanităţii şi până astăzi. În final, pentru o scurtă perioadă de timp, ele vor deveni apanajul falşilor profeţi, care se vor folosi de ele pentru a-i subjuga şi mai puternic pe oamenii pe care i-au ţinut până atunci în ignoranţă.

Nu vor avea însă prea mult timp la dispoziţie, căci la momentul potrivit, voi trezi Eu Însumi adevăraţii oameni de ştiinţă, care vor proclama principiile ştiinţei şi artelor pure, strigând de pe acoperişurile caselor cum şi-au realizat miracolele slujitorii lui Balaal! Aceste ştiinţe şi arte pure vor prevesti venirea Mea, spulberând în calea lor vechile superstiţii. După ce ele vor curăţa terenul, Întoarcerea Mea pe pământ va deveni uşoară şi rapidă, căci Învăţăturile Mele, care exprimă cunoaşterea pură a principiilor vieţii, se vor suprapune perfect peste ştiinţa pură a oamenilor, dăruindu-le acestora lumina desăvârşită a vieţii. O lumină pură nu poate contamina niciodată o altă lumină pură!

Purificarea ştiinţelor şi artelor derivate din ele nu va deveni însă posibilă decât prin propovăduirea învăţăturilor Mele şi prin distrugerea numeroşilor idoli, împreună cu preoţii şi cu templele lor. Numai după ce Evanghelia Mea va fi predicată întregii umanităţi, chiar dacă la acest lucru vor contribui şi mulţi profeţi falşi, vor putea fi purificate ştiinţele şi artele. La rândul lor, acestea vor deveni apoi o rază de lumină care va ilumina pământul de sus în jos (sau, altfel spus, perspectiva spirituală va ilumina perspectiva naturală).

Nimeni nu poate înţelege adevărurile transcendente profunde în semnificaţia lor plenară până când nu realizează pe ce sol păşeşte în calitatea sa de om natural. De aceea, v-am explicat Eu Însumi multe din fenomenele naturii. V-am arătat luna, soarele, planetele şi întregul cer înstelat. V-am repetat de multe ori că omul nu îl poate iubi cu adevărat pe Dumnezeu până când nu ajunge să îl recunoască în opera Sa. Dar principalul criteriu rămâne acela al aspiraţiei continue către renaşterea plenară a spiritului în interiorul sufletului. Numai în acest fel poate accede omul la întregul adevăr şi la înţelepciune. Numai în acest fel poate dobândi el lumina care să-l proiecteze din planul terestru în cerul pur al spiritului, şi deci viaţa eternă. Această realizare înseamnă infinit mai mult decât tot ce îi pot oferi ştiinţele naturii! Ce beneficii îi poate oferi omului recunoaşterea detaliată a fenomenelor naturii, de la cel mai mare la cel mai mic dintre ele, dacă el se află la fel de departe de renaşterea spiritului său cum este cerul de pământ? Cum i-ar putea oferi toate ştiinţele la un loc accesul la viaţa eternă?

Străvechea ştiinţă a corespondenţelor interioare nu le este accesibilă decât celor care nu s-au clintit niciodată în credinţa lor în Dumnezeu cel unic, care L-au iubit întotdeauna mai presus de orice, ca pe un adevărat Părinte ceresc, şi care şi-au iubit semenii la fel de mult ca pe ei înşişi. Această ştiinţă reprezintă limbajul interior al sufletului şi al spiritului care locuieşte în acesta. Cei care au uitat limbajul nu mai pot descifra semnele sale, pe care le consideră nişte simple prostii sau coincidenţe, din cauza luminii palide în care trăieşte sufletul lor. Trebuie să ştiţi că spiritul şi sufletul au nevoie de alte condiţii de viaţă faţă de corpul fizic. În mod similar, văzul, auzul, simţirea, gândirea, vorbirea şi scrisul spiritual sunt complet diferite de echivalentele lor din lumea naturală. De aceea, acţiunile şi cuvintele unei entităţi spirituale nu pot fi înţelese de omul natural decât prin intermediul ştiinţei corespondenţelor. Din păcate, umanitatea a uitat această ştiinţă, şi asta din cauza propriilor sale greşeli. De aceea, ea nu mai poate comunica cu spiritele pământului şi ale cerului, şi nu mai recunoaşte semnele spirituale. Oamenii citesc literele şi aud sunetele, dar nu mai pătrund conţinutul cuvintelor, motiv pentru care nu reuşesc să se trezească la viaţă. Trezirea nu poate fi obţinută decât prin pătrunderea sensului interior al cuvintelor.

Dacă aţi înţeles mesajul meu, aspiraţi din toate puterile voastre către renaşterea spiritului, pentru ca Împărăţia lui Dumnezeu să devină vie şi plenar activă în interiorul vostru. Numai în acest fel vă va fi revelată din nou ştiinţa corespondenţelor între materie şi spirit. Fără ajutorul acestei ştiinţe nu veţi putea înţelege niciodată pe deplin mesajul lui Moise şi al profeţilor, ci vă veţi scufunda în necredinţă, îndoială şi păcat.

V-am explicat astfel cât am putut de clar în ce va consta întoarcerea Mea printre oamenii de pe acest pământ.

La cea de-a doua venire a Mea pe pământ, nu Mă voi mai naşte ca un copil dintr-un trup de femeie, căci trupul Meu va rămâne de-a pururi transfigurat. Eu sunt Spiritul etern şi nu voi mai avea niciodată nevoie de un corp la fel ca cel pe care l-am îmbrăcat atunci când m-am întrupat pe pământ. Mai întâi, voi veni într-o formă invizibilă, îmbrăcat în ‚norii cerului’. Altfel spus, la început Mă voi apropia de umanitate prin intermediul clarvăzătorilor, al înţelepţilor şi al noilor profeţi. În acele vremuri viitoare, fetele vor face şi ele profeţii, iar tinerii vor avea vise premonitorii care vor anunţa Întoarcerea Mea. Mulţi oameni îi vor asculta şi o vor apuca pe calea cea dreaptă, dar majoritatea îi va numi nebuni şi nu îi va crede, la fel cum s-au întâmplat lucrurile şi în cazul profeţilor din vechime.

Din când în când, voi trezi anumiţi oameni, cărora le voi dicta – prin cuvinte pe care ei le vor auzi în inima lor – tot ce s-a petrecut în timpul prezenţei Mele active pe pământ, în mijlocul vostru. În acele vremuri viitoare, marea majoritate a oamenilor vor şti să scrie şi să citească, aşa că vor avea acces la aceste cuvinte divine. În această manieră, învăţătura Mea se va putea răspândi pe pământ mult mai rapid decât este posibil la ora actuală, prin mesageri trimişi în numele Meu.

În acest fel, circa o treime din umanitate, alcătuită din oameni de bună credinţă şi cu inima pură, va avea acces la adevărata Mea învăţătură. Începând din acel moment, voi veni personal la unii dintre ei, devenind vizibil chiar trupeşte în faţa celor care Mă iubesc mai presus de orice şi care aspiră din toată inima la Întoarcerea Mea prin credinţa lor vie. Pe aceştia îi voi ajuta personal să alcătuiască biserici pe care nici o putere de pe pământ nu le va mai putea desface vreodată, căci Eu Însumi voi fi Liderul lor, Eroul lor suprem, judecându-i pe cei orbi şi pe cei morţi. În acest fel, voi purifica pământul de murdăria care l-a sufocat atâta vreme.

În acele vremuri, în care voi trezi personal noi profeţi şi clarvăzători, pe pământ vor exista mari tulburări şi suferinţe, aşa cum nu au mai existat vreodată până atunci. De dragul Celor Aleşi, nu voi îngădui însă ca aceste tulburări să dureze prea mult, pentru a nu fi afectaţi ei înşişi pe calea lor către mântuire. Oricum, la început nu voi apărea personal în această regiune (care în acele vremuri va fi locuită doar de păgânii cei mai ignoranţi), în care acum sunt prigonit de acolo-acolo de către evrei şi de către Templu, mai rău ca un criminal sau ca un păgân. În schimb, în ţările de pe celălalt continent, locuite la ora actuală a păgâni, voi crea o nouă Împărăţie, a Păcii, Armoniei, Iubirii şi Credinţei Veşnice. Cei care vor păşi în Lumina Mea nu se vor mai teme niciodată de moartea trupului lor, aflându-se într-un contact permanent cu îngerii cerului.

Pământul îmi aparţine în totalitate Mie, şi Eu ştiu cel mai bine care vor fi regiunile în care Întoarcerea Mea va fi cu adevărat benefică. În acele vremuri, oamenii vor putea comunica unii cu ceilalţi cu viteza fulgerului, dintr-un capăt la celălalt al pământului, folosindu-se de spiritele focului şi ale apei. La fel, vor putea călători dintr- un punct în altul mai rapid decât vânturile mânate de furtună. Puse în mişcare de aceleaşi forţe, vasele lor se vor deplasa pe oceane la fel de rapid. De aceea, veştile despre Întoarcerea Mea se vor răspândi pe pământ cu iuţeala fulgerului, ajungând chiar şi în Asia.

Se pune însă întrebarea: vor fi crezute oare aceste veşti de păgânii orbi şi surzi care vor trăi pe acest continent? Răspunsul Meu e simplu: nu vor fi crezute până când nu îl voi purifica printr-o Mare Judecată Universală!

Există în vestul îndepărtat un continent uriaş, înconjurat din toate părţile de oceane şi care nu se află în legătură (terestră) cu vechiul continent (6). Locuitorii acestui continent vor fi primii care vor auzi marile schimbări, la fel ca şi cei din vestul Europei. Razele strălucitoare ale cerului se vor întâlni astfel peste ocean, recunoscându-se şi susţinându-se reciproc. Din ele se va naşte apoi Soarele Vieţii, care va fi Noul Ierusalim, iar în interiorul acestui Soare Mă voi întoarce Eu pe pământ. Într-o epocă foarte îndepărtată, acest cer vizibil şi acest pământ vor dispărea, dar cuvintele rostite de Mine în faţa voastră nu vor dispărea niciodată!”

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

2 N. Ed. În cazul de faţă, prin “sfârşitul lumii” nu se înţelege distrugerea întregului pământ, ci doar a materialismului care domneşte pe acesta, precum şi a consecinţelor sale: egoismul şi dorinţa de putere. Implicit, prin această expresie trebuie înţeles un nou început, al unei lumi spirituale în care principala filozofie de viaţă va fi una pozitivă, respectând întru totul cuvintele şi faptele lui Iisus.

3 În momentul respectiv, îngerii Domnului erau prezenţi în formă vizibilă, umană, ei nefiind altceva decât spirite superioare perfecte, materializate. Din rândul lor făceau parte: Gabriel, Rafael, Zuriel şi alţii (vezi Ioan 1:51: „Adevăr vă spun, veţi vedea cerurile deschizându-se şi îngerii lui Dumnezeu coborând asupra Fiului Omului”.

4 Referire la Boehme, Swedenborg, etc., apoi la Lorber şi Mayerhofer, dar, indirect, şi la lumina ştiinţei.

5 Este vorba de perioada în care a trăit Iisus.

6 Este în mod evident vorba de America.

Capitol din cartea A doua venire a lui Hristos pe Pământ, Jakob Lorber și Gottfried Mayerhofer

Postare preluată de pe pagina de Facebook Jakob Lorber, Noile revelații ale lui Isus