”Află că iubirea este aceea care poate face totul cu putință! Iar cel care Îl iubește pe Dumnezeu Tatăl mai presus de orice, acela îmi aduce astfel ofranda supremă și mulțumirea cea mai dragă Mie; căci acela Îi jertfește lui Dumnezeu chiar întreaga sa lume. Dar, pe lângă iubirea pentru Dumnezeu Tatăl, mai există și o altfel de iubire, și anume iubirea pentru aproape. Cel care este deopotrivă sărac cu duhul și sărac în ceea ce privește bunurile lumești, acela este de fapt adevăratul <<aproape>>; iar ceea ce face un om pentru semenii lui de acest fel în numele Domnului, aceea face de fapt pentru Tatăl.
Cel care îl primește în casa lui pe un om sărman în numele Domnului Dumnezeu, acela Îl primește de fapt pe Domnul, iar fapta sa îi va fi răsplătită în ziua de apoi; cel care primește un înțelept de dragul înțelepciunii, acela va primi răsplata unui înțelept, iar cel care-i întinde un pahar cu apă proaspătă unui însetat, acela va fi răsplătit cu vin în Împărăția lui Dumnezeu Tatăl. Când faci însă fapte bune în folosul celor sărmani, fă-le în taină și cu toată iubirea și nu te lăuda cu faptele tale în fața lumii întregi. Căci Tatăl din ceruri vede oricum faptele tale, iar darurile făcute de tine cu iubire Îl vor bucura, iar El ți le va răsplăti însutit. Se mai poate spune că cel care se laudă față de toată lumea cu faptele sale bune, și-a și primit în felul acesta răsplata sa lumească și nu se mai poate aștepta la o alta.
Vezi tu, acestea sunt felurile de mulțumire și de jertfă care îmi sunt Mie pe plac, iar în afară de acestea, altele nu există pentru Mine. Căci toate acele jertfe prin foc și de alte feluri înalță un miros dezgustător către nările Domnului Dumnezeu, și toate rugile rostite doar din vârful buzelor Îl cutremură pe Dumnezeu, căci, în cazul lor, inima este departe de iubirea pentru El și pentru aproapele cel sărman! Cui îi pot fi oare de folos smiorcăielile lipsite de noimă din Templu, atâta timp cât gândurile acelor oameni nu sunt îndreptate către miile de frați săraci și înfometați din afara Templului? Mergeți deci și întăriți-i mai întâi pe cei care suferă, dați de mâncare celor flămânzi și de băut celor însetați, îmbrăcați-i pe cei goi și alinați-i pe cei îndurerați, izbăviți-i pe cei închiși și propovăduiți-le celor săraci cu duhul Evanghelia, și atunci veți face cu mult mai mult bine decât dacă vă veți ruga zi și noapte din vârful buzelor prin temple, în timp ce inimile voastre rămân împietrite și nesimțitoare la durerile fraților voștri cei sărmani!
Privește cerul, pământul și marea, uită-te la lună, la soare și la stele, uită-te la florile de pe câmpii și la copaci, la păsările din văzduh, la peștii din apă și la toate vietățile de pe suprafața pământului; uită-te la munții cei înalți, la nori, și la toate palele de vânt. Vezi tu, toate acestea Îi aduc slavă lui Dumnezeu, și totuși Dumnezeu nu privește niciodată plin de trufie către ele. El privește cu drag numai în inima acelor oameni care Îl recunosc și Îl iubesc ca fiind singurul lor Tată adevărat, bun și sfânt. Cum I-ar putea plăcea atunci Lui o inimă strâmbă sau o ceremonie trufașă cu tot felul de rugi rostite doar din vârful buzelor, în spatele cărora ghicești cel mai sfidător egoism, trufia și setea de putere, precum și destrăbălarea, minciuna și șarlatania?!
Cred că înțelegi acum că Dumnezeu nu are nevoie să primească slavă din partea acelor smiorcăiți, căci întreaga infinitate este plină de slavă pentru El. Și apoi, ce slavă I-ar putea aduce lui Dumnezeu omul care este prost și orb, când, de fapt, el oricum nu poate aduce slavă decât prin mila lui Dumnezeu care l-a făcut om?! Sau crezi oare că Dumnezeu poate să vadă vreo cinstire în faptul că oamenii îi sacrifică – de pildă – un bou, în timp ce își păstrează însă inimile împietrite, iar după ofranda adusă ei sunt chiar de zece ori mai răi decât au fost înainte de ea?! O, Eu nu doresc pentru Mine nicio slavă din partea oamenilor. Căci Tatăl din ceruri îmi dăruiește slava Sa peste măsură! Iar dacă oamenii respectă poruncile Mele, iar prin aceasta Mă iubesc și pe Mine, atunci ei Îl slăvesc de fapt pe Tatăl Meu, căci Ei și cu Tatăl suntem una. Și dacă așa stau lucrurile, potrivit adevărului deplin și etern, este limpede că Eu nu pot fi slăvit decât de către aceia care împlinesc voia lui Dumnezeu, așa cum v-au propovăduit-o Moise și toți ceilalți profeți și cum v-o propovăduiesc și Eu Însumi vouă, tuturor.
Înțelegeți acum în ce fel trebuie să-I mulțumiți lui Dumnezeu și cum trebuie El slăvit pentru tot binele pe care Îl dăruiește oamenilor?”
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. 3, cap. 112, 3-16)
Cel care îl primește în casa lui pe un om sărman în numele Domnului Dumnezeu, acela Îl primește de fapt pe Domnul, iar fapta sa îi va fi răsplătită în ziua de apoi; cel care primește un înțelept de dragul înțelepciunii, acela va primi răsplata unui înțelept, iar cel care-i întinde un pahar cu apă proaspătă unui însetat, acela va fi răsplătit cu vin în Împărăția lui Dumnezeu Tatăl. Când faci însă fapte bune în folosul celor sărmani, fă-le în taină și cu toată iubirea și nu te lăuda cu faptele tale în fața lumii întregi. Căci Tatăl din ceruri vede oricum faptele tale, iar darurile făcute de tine cu iubire Îl vor bucura, iar El ți le va răsplăti însutit. Se mai poate spune că cel care se laudă față de toată lumea cu faptele sale bune, și-a și primit în felul acesta răsplata sa lumească și nu se mai poate aștepta la o alta.
Vezi tu, acestea sunt felurile de mulțumire și de jertfă care îmi sunt Mie pe plac, iar în afară de acestea, altele nu există pentru Mine. Căci toate acele jertfe prin foc și de alte feluri înalță un miros dezgustător către nările Domnului Dumnezeu, și toate rugile rostite doar din vârful buzelor Îl cutremură pe Dumnezeu, căci, în cazul lor, inima este departe de iubirea pentru El și pentru aproapele cel sărman! Cui îi pot fi oare de folos smiorcăielile lipsite de noimă din Templu, atâta timp cât gândurile acelor oameni nu sunt îndreptate către miile de frați săraci și înfometați din afara Templului? Mergeți deci și întăriți-i mai întâi pe cei care suferă, dați de mâncare celor flămânzi și de băut celor însetați, îmbrăcați-i pe cei goi și alinați-i pe cei îndurerați, izbăviți-i pe cei închiși și propovăduiți-le celor săraci cu duhul Evanghelia, și atunci veți face cu mult mai mult bine decât dacă vă veți ruga zi și noapte din vârful buzelor prin temple, în timp ce inimile voastre rămân împietrite și nesimțitoare la durerile fraților voștri cei sărmani!
Privește cerul, pământul și marea, uită-te la lună, la soare și la stele, uită-te la florile de pe câmpii și la copaci, la păsările din văzduh, la peștii din apă și la toate vietățile de pe suprafața pământului; uită-te la munții cei înalți, la nori, și la toate palele de vânt. Vezi tu, toate acestea Îi aduc slavă lui Dumnezeu, și totuși Dumnezeu nu privește niciodată plin de trufie către ele. El privește cu drag numai în inima acelor oameni care Îl recunosc și Îl iubesc ca fiind singurul lor Tată adevărat, bun și sfânt. Cum I-ar putea plăcea atunci Lui o inimă strâmbă sau o ceremonie trufașă cu tot felul de rugi rostite doar din vârful buzelor, în spatele cărora ghicești cel mai sfidător egoism, trufia și setea de putere, precum și destrăbălarea, minciuna și șarlatania?!
Cred că înțelegi acum că Dumnezeu nu are nevoie să primească slavă din partea acelor smiorcăiți, căci întreaga infinitate este plină de slavă pentru El. Și apoi, ce slavă I-ar putea aduce lui Dumnezeu omul care este prost și orb, când, de fapt, el oricum nu poate aduce slavă decât prin mila lui Dumnezeu care l-a făcut om?! Sau crezi oare că Dumnezeu poate să vadă vreo cinstire în faptul că oamenii îi sacrifică – de pildă – un bou, în timp ce își păstrează însă inimile împietrite, iar după ofranda adusă ei sunt chiar de zece ori mai răi decât au fost înainte de ea?! O, Eu nu doresc pentru Mine nicio slavă din partea oamenilor. Căci Tatăl din ceruri îmi dăruiește slava Sa peste măsură! Iar dacă oamenii respectă poruncile Mele, iar prin aceasta Mă iubesc și pe Mine, atunci ei Îl slăvesc de fapt pe Tatăl Meu, căci Ei și cu Tatăl suntem una. Și dacă așa stau lucrurile, potrivit adevărului deplin și etern, este limpede că Eu nu pot fi slăvit decât de către aceia care împlinesc voia lui Dumnezeu, așa cum v-au propovăduit-o Moise și toți ceilalți profeți și cum v-o propovăduiesc și Eu Însumi vouă, tuturor.
Înțelegeți acum în ce fel trebuie să-I mulțumiți lui Dumnezeu și cum trebuie El slăvit pentru tot binele pe care Îl dăruiește oamenilor?”
(Marea Evanghelie a lui Ioan, vol. 3, cap. 112, 3-16)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu