Despre rugăciune. Cum să ne rugăm corect!

Fragmente din Marea Evanghelie a lui Ioan (M.E.I.), Jakob Lorber

M.E.I. Vol.9, cap.37, 9 - 10

9. (Domnul nostru Iisus Cristos): „Dacă RUGĂCIUNEA BUZELOR ar fi un mod plăcut lui Dumnezeu și un bun mod de închinare, iar Dumnezeu ar cere acest lucru de la toți oamenii și îngerii, atunci El ar fi la fel de slab, zadarnic și neînțelept ca un fariseu orb și arogant care vrea să fie extrem de onorat mai presus de toate și să conducă peste toată lumea. Căci DACĂ O PERSOANĂ AR TREBUI SĂ SE ROAGE LUI DUMNEZEU ZI ȘI NOAPTE CU GURA LUI, CHIAR FĂRĂ ÎNCETARE, atunci cum își poate el găsi timp pentru a face munca necesară de altă natură și cum își va dobândi el atunci hrana necesară trupului pentru el și familia lui? Din păcate, sunt acum printre iudei un număr mare de astfel de proști, iar cei ca ei vor exista, de asemenea, în viitor, care se vor închina lui Dumnezeu, cu aproape nelimitate rugăciuni ale buzelor și se vor gândi că aceasta este o religie adevărată și că Dumnezeu este mulțumit de aceasta, mai mult în special atunci când zbierătul buzelor va fi însoțit de tot felul de ceremonii.

10. Dar cu adevărat, Eu vă spun tuturor: oriunde voi fi venerat și onorat în acest fel de oameni, Eu Îmi voi întoarce imediat Fața Mea și niciodată nu voi acorda atenție la astfel de închinări și onoruri, mai exact pentru a arăta unor astfel de oameni nechibzuiți într-un mod practic că astfel de închinăciuni și onoruri sunt o urâciune adevărată pentru Mine, și că Eu niciodată nu voi acorda atenție acestora, mai ales atunci când acestea sunt efectuate pentru bani, prin preoți. Pentru că cel care se roagă pentru că cineva l-a plătit pentru asta, murmură o astfel de rugăciune doar de dragul aparențelor, de cele mai multe ori fără nici o credință, în timp ce chiar cel pentru care rugăciunea a fost menită să-l ajute, a devenit prea leneș să-și plece genunchii înaintea lui Dumnezeu și, prin urmare, preferă ca altcineva să se roage pentru el.”

M.E.I. vol.6, cap.123, 9 – 11

9. (Domnul): „Și la fel stau lucrurile şi cu vreo rugă de îndurare adresată Mie: cel care vrea să primească printr-o rugă ceva de la Mine, acela să Mă roage ÎN LINIȘTE, ÎN INIMA SA plină de iubire pentru Mine, şi-i va fi dat lui ceea ce a cerut, DACĂ ACEASTA AJUTĂ LA MÂNTUIREA SUFLETULUI SĂU.

10. Mai mult, dacă doi, trei sau chiar mai mulți oameni se adună ca să Mă roage, ÎN LINIȘTE, ceva pentru ei înșiși sau pentru comunitate - fără ca lucrul acesta să-l afle întreaga comunitate, Eu voi asculta cu siguranţă ruga aceea.
Însă atunci când se duc doi, trei sau chiar mai mulţi şi anunţă comunitatea că ei vor face acest lucru în cutare sau cutare zi, într-un moment sau altul al zilei, pentru ca apoi întreaga comunitate să-i privească şi să-i laude, ba până la urmă să le şi răsplătească o astfel de rugă pioasă - ei bine, o asemenea rugăciune nu va fi ascultată nicicând şi prin urmare nu-i va fi de niciun folos nici comunităţii şi nici celor care au înălţat ruga!
Căci astfel de lucruri şi altele asemănătoare le-au făcut şi păgânii şi le mai fac încă; în cazul unor primejdii mari, ei merg în grupuri numeroase de la un templu la altul, purtând cu ei tot felul de statuete, drapele, vase şi multe alte asemenea lucruri prosteşti şi scoţând nişte ţipete îngrozitoare, însoţite de sunete de corn, de chimvale şi de zăngănit de scuturi. Ei organizează şi lungi pelerinaje la simbolurile făcătoare de minuni ale zeilor, iar odată ajunşi acolo, îndeplinesc tot felul de penitenţe dintre cele mai prosteşti şi le aduc zeilor ofrande adeseori foarte mari. Sigur că acesta reprezintă un câştig foarte bun pentru preoţii păgâni, dar pentru pelerinii cei proşti, niciunul.
Căci rugăciuni şi cereri de genul acesta nu vor fi ascultate de Mine niciodată!

11. Prin urmare, cel care vrea ca Eu să-i ascult o rugăminte, acela să facă un pelerinaj ÎN INIMA SA şi să-Mi spună ruga sa DOAR ÎN LINIȘTE şi CU CUVINTELE CELE MAI SIMPLE ȘI MAI FIREȘTI, iar Eu îl voi asculta.
Dar vă mai spun, nimeni să nu îmi ceară cu gesturi sau cu înfăţişare de aparenta pioşenie!
Căci Eu nu împlinesc niciodată rugăciunile acelora care mi se adresează cu astfel de expresii ipocrite de pioşenie!
Acela care nu va veni spre Mine în chip foarte firesc, aşa cum este el, şi nu Mă va ruga în spiritul celui mai pur adevăr, acela nu va fi ascultat; doar cel care Mă iubeşte cu adevărat, care face Voia Mea şi vine către Mine aşa cum este el, fără nici un fast sau constrângere, va fi ascultat de Mine întotdeauna.”

M.E.I. Vol.2, cap.111, - Despre adevărata rugăciune

2. “Atunci au căzut cu toții în genunchi în fața Mea vrând să înceapă să se roage Mie.

3. Eu le-am spus să se ridice continuând: “Ascultați-Mă, nici Dumnezeu și nici Eu nu vrem așa ceva. Adevărata rugăciune constă în iubirea adevărată pentru Dumnezeu, Tatăl din Ceruri, și pentru semenii voștri. Orice altă rugăciune nu are valoare în fața Lui și nici în fața Mea.

4. Dumnezeu nu i-a învățat niciodată pe oameni să-l venereze CU BUZELE, păstrându-și inimile reci. Dar pentru că Samoil s-a rugat în fața poporului CU VOCE TARE, la fel ca și alți profeți, și pentru că David i-a cântat Domnului Dumnezeu psalmii lui Solomon cântecul lui de slava, poporul și-a început RUGĂCIUNEA GOALĂ A BUZELOR și JERTFA FĂRĂ DE MIEZ.

5. Astfel de rugăciuni goale sunt o adevărata oroare în fața lui Dumnezeu! Cel care nu se poate ruga ÎN INIMĂ, acela mai bine să nu se roage deloc!
Dumnezeu nu i-a dat omului picioare, mâini, ochi, urechi, și buze ca să se roage cu ele plin de îngâmfare și fără simțire, ci I-A DAT SINGURĂ INIMA PENTRU ACEASTA!

6. Totuși omul se poate ruga și cu picioarele, mâinile, ochii, urechile și buzele; și anume: cu picioarele, atunci când merge să le ducă celor săraci alinare și ajutor; cu mâinile, atunci când îi sprijină pe cei suferinzi; cu ochii, atunci când îi privește cu drag pe cei sărmani; cu urechile, când ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, fiind dornic să urmeze ceea ce aude, și când nu și le astupă la rugămințile celor săraci; iar, în cele din urmă, cu buzele, atunci când rostește cuvinte de mângâiere pentru sărmanele văduve părăsite și pentru orfani și când pune o vorbă bună, după puterea sa, pentru săracii întemnițați, la aceia care-i țin adesea fără vină, ca să-i elibereze.

7. De asemenea omul se roagă cu buzele când îi învață pe cei neștiutori și le trezește adevărata credință în Dumnezeu și în viața trăită în virtute. Aceasta este tot o rugăciune plăcută lui Dumnezeu.

8. Acum, că știți aceste lucruri, urmați-le, și nu veți duce niciodată lipsă de binecuvântările Domnului! Pentru că asta înseamnă a te ruga lui Dumnezeu în Spirit și în deplinul Adevăr.

M.E.I, Vol.6, cap.180, -8

8. „De-l vei vedea pe un om sărman rugându-se lui Dumnezeu și cerându-I un ajutor oarecare, du-te la el și ajută-l, dacă ai cu ce-l ajuta; iar de nu ai nimic, atunci roagă-te și tu ÎN SINEA TA lui Dumnezeu pentru el, și Eu îți spun ție: Dumnezeu va asculta ruga ta și a acelui om sărman! Căci dacă doi sau trei Mă roagă cu adevărat, rugăciunea lor va fi cu siguranță ascultată.
Totuși, nimeni nu trebuie să-I ceară lui Dumnezeu lucruri prostești sau pur lumești, căci într-un astfel de caz Dumnezeu nu-i va îndeplini ruga; dar dacă cineva se roagă pentru un lucru vital, necesar trupului său ori pentru întărirea credinței sau a sufletului său, atunci ruga nu-i va fi respinsă.
Iată cum stau lucrurile de fapt cu adevărata rugăciune, care este ea însăși o adevărată binecuvântare divină în inima omului. Ai înțeles?”

Copilăria lui Iisus - Vol.2, cap.185

.…”Iar Cyrenius s-a adresat Copilului cu toată iubirea: "Viața mea, universul meu, cum să nu mă mai rog Ție, Domnul și stăpânul meu!"
Copilul a spus: "Da, bineînțeles, dar nu cu tot felul de exclamații nesfârșite, ci doar în sufletul tău, unde se află iubirea ta pentru Mine căci din acest adevăr, care este lumina adevărată, izvorăște flacăra nestinsă a iubirii! Îţi închipui cumva că devin mai mare sau mai puternic prin rugăciunile oamenilor, când sunt astfel chiar şi fără aceste rugăciuni?
Iată, din această cauză M-am retras din nemărginirea Mea în acest înveliș omenesc, pentru ca oamenii să Mi se adreseze mai mult prin iubirea lor. Și să-și cruțe gura, limba, buzele!
Căci asemenea rugăciuni (făcute din vârful buzelor) scad din demnitatea celui care se roagă, precum şi din a Celui căruia i se adresează, pentru că ele sunt moarte, fiind moștenite de la păgâni!”

M.E.I. Vol.9, cap.209, 6 – 10

6. (Domnul): “Dacă cineva vrea sa Ii ceara lui Dumnezeu, Unicul Creator adevarat și Tata al tuturor oamenilor și al tuturor îngerilor, sa-I vina în ajutor într-un fel anume, sa nu meargă sa-și prezinte cererea într-un templu sau sinagogă, nici vreunui preot, ci sa se închidă într-o cămăruța, și mai ales ÎN LINIȘTEA INIMII SALE, ca sa Îl roage pe Dumnezeu și sa Ii ceara plin de iubire Tatălui sau ajutorul necesar.
Iar Tatăl, care aude și vede totul, chiar și cele mai mari secrete, ii va da întotdeauna cu bucurie ceea ce a cerut celui care L-a rugat ÎN SINGURUL MOD CORECT și ÎN SPIRITUL ADEVĂRULUI - sa fiți siguri de aceasta cu toții. Însă Tatăl Ceresc nu va acorda niciodată binecuvântarea Sa atotputernică unei rugăciuni expuse în public înaintea tuturor, și unde inima nu simte adesea mai nimic.

7. Înțelegeți toate acestea și nu le uitați niciodată, și acționați în consecință, dacă nu vreți să va vedeți urmașii cazând într-un păgânism mult mai rău decât cel care există deja pretutindeni la oamenii acestui pământ.

8. Gesturile formale au fără îndoială o oarecare valoare în ochii oamenilor vanitoși, orbi, orgolioși, și avizi de onoruri; însă pentru Cel care este El Însuși iubire și adevăr veșnic și care pătrunde fără încetare adevarul cel mai profund al Spiritului, toate acestea nu au nici o valoare, ci doar adevărul cel mai intim al vieții.

9. Cu toate acestea, când Îi veți cere ceva Tatălui, să nu Îl rugați pentru bunurile pământești, după care tânjesc păgânii orbiți și nesăbuiți, la fel ca și evreii și fariseii care au uitat de Dumnezeu, ci cereți-I mai degrabă comorile nepieritoare ale Sufletului și Spiritului, și ele nu vă vor fi refuzate niciodată.
Cât despre bunurile pământești necesare acestei vieți trecătoare, ele le vor fi date pe deasupra tuturor celor care își vor îndrepta eforturile, rugămințile și căutările doar către Împărăția lui Dumnezeu și către dreptatea Sa plină de iubire.

10. Iar cel care va deveni puternic în Spirit, și deci în Împărăția lui Dumnezeu, va fi un stăpân al lucrurilor acestei lumi, iar trupul său nu va suferi niciodată din cauza lipsurilor; însă, chiar și pentru cei treziți spiritual, este de preferat să se înfrupte din bunurile Cerului Dumnezeiesc, chiar dacă pentru aceasta vor trebui să se lipsească într-o anumită măsură de bunurile acestui pământ.
Să nu uitați toate acestea și să le puneți în practică.”

M.E.I. Vol.9, cap.11 -11

„Eu am spus: „Fă aceasta fără teamă și roagă-te lui Dumnezeu înainte de masă ca el sa-ți binecuvânteze ție și tuturor oamenilor bucatele și băutura, și El iți va asculta aceasta rugăminte întotdeauna, iar bucatele iți vor sluji bine și-ți vor hrăni și întări trupul cu adevărat! Ața să fie și așa să rămână!”

RUGĂCIUNEA – PÂINEA VIEȚII. LUAREA CU ASALT A ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU.
PARABOLA CĂLĂTORULUI ÎNFOMETAT
M.E.I. vol.8, cap.104
1. (Domnul nostru Iisus Hristos): „Era odată un om, căruia, călătorind în toiul nopții, i s-a făcut foame. Aproape de miezul nopții, el a ajuns într-un sat. Acolo era o casă care părea a fi un han, dar în care toată lumea dormea deja. Călătorul a început atunci să bată cu putere la poartă și la ferestre. După un timp, stăpânul hanului, trezindu-se, a venit la fereastră și l-a întrebat cu o voce vădit indignată pe călătorul întârziat de ce bătea fără rușine la uși și la ferestre la o oră atât de târzie.

2. Călătorul a răspuns: «Stăpâne, vin de departe și nu am avut nimic de mâncare și de băut toată ziua, pentru că pe drumul pe care am călătorit, prin deșert, nu era nicio casă și nici un han; ai milă de mine, te rog, și dă-mi o pâine să mănânc, să mai prind puteri, căci altfel o sa mor!»

3. Stăpânul hanului i-a răspuns: «Ce-ți veni să-mi ceri pâine la ora asta târzie din noapte? Așteaptă până dimineață!»

4. Dar, fără să se lase descurajat, călătorul l-a rugat şi mai frumos pe stăpânul hanului să-i dea pâine.

5. Şi, în cele din urmă, stăpânul hanului a cedat şi i-a dat, călătorului pâinea pe care el o cerea, şi aceasta nu neapărat din milă, ci mai degrabă pentru îndrăzneala şi insistenţa cu care acesta l-a rugat în plină noapte.

6. Vedeţi voi, această parabolă vă arată cum un om care, pe întreaga durată a zilei sale pământeşti, nu a putut găsi pâine pentru viaţa sufletului său pe drumurile aride ale deşertului, acestea simbolizând nebunia lumii, şi care a intrat într-o profundă noapte a vieţii, a reuşit, totuşi, în această noapte în care el şi-a continuat drumul, în ciuda tuturor greutăţilor, să ajungă la un han, fiind convins că va găsi acolo Pâinea Vieţii!

7. Atunci el a început să bată la poartă şi să implore, şi, când i-a venit vremea, i s-a dat în cele din urmă ceea ce el căutase până atunci în zadar în deşertul lumii.

8. Vedeţi voi, aceasta înseamnă să iei cu asalt Împărăţia lui Dumnezeu în aceste zile, şi mai ales în vremurile întunecate care vor veni; căci cel care va căuta va găsi, dacă nu se va poticni pe drumul cel arid. Iar celui care va bate la uşă, chiar dacă noaptea a sosit deja, i se va deschide, şi, dacă el va cere cu perseverenţă, i se va da ceea ce va cere! Înţelegeţi voi bine acum această parabolă?”

9. Agricola a spus: „Doamne şi Învăţătorule, o înţelegem preabine, fără îndoială, dar, din câte îmi pot da eu seama, nu este una din cele mai îmbucurătoare, aşa cum au fost multe alte învăţături şi cuvinte ale Tale. Este adevărat că, pentru a avea acces la o mare fericire, trebuie făcute mai întâi mari sacrificii şi mari eforturi; dar dacă suntem ferm hotărâţi să urmăm pe deplin învăţătura Ta - ceea ce eu nu consider a fi ceva extraordinar de greu sau de chinuitor, din moment ce ne-ai spus chiar Tu că jugul Tău este blând şi povara Ta uşoară -, mărturisesc cu sinceritate că în aceste cuvinte despre Împărăţia lui Dumnezeu, care în aceste zile, precum şi în vremurile tulburi din viitor, nu se va putea obţine decât prin forţă şi cu efort, nu prea regăsim mângâierea jugului celui blând şi a poverii celei uşoare.

10. Ceea ce înţeleg eu mai degrabă din cuvintele Tale este faptul că, pentru a răspândi învăţătura Ta, oricât de mare ar fi perfectul său adevăr divin, vor fi necesare multe lupte şi chiar războaie sângeroase! Căci dacă pe acest pământ, pentru ca liberul-arbitru să se păstreze şi să fie consolidat, numeroşii diavoli au acelaşi drept să acţioneze ca şi puţinii oameni cu adevărat angelici, fără nicio altă restricţie decât cel mult anumite legi publice severe, va fi necesar cu siguranţă un asalt foarte viguros pentru dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu; dar, în acest caz, Doamne şi Învăţătorule, nu prea mai rămâne nimic din respectiva blândeţe a jugului şi din uşurinţa poverii!

11. Aceasta este părerea mea şi nu cred că greşesc întru totul. Totuşi, explică-ne mai în detaliu, Te rog, ce înţelegi Tu prin «a lua cu asalt Împărăţia lui Dumnezeu». Căci aş vrea să înţeleg mai bine cum se împacă acest asalt cu blândeţea jugului şi cu uşurinţa poverii Tale.”

Cap.105 - Ce înseamnă << să iei cu asalt Împărăția lui Dumnezeu >>

1. Eu am spus: „Prietene, atunci când vrei cu adevărat să obţii ceva, orice efort şi orice muncă sunt o povară uşoară, dar dacă, atunci când ai început o muncă serioasă, tu vrei să-ţi economiseşti eforturile, nu prea vei mai putea să atingi rezultatul dorit - şi exact acest efort pe care trebuie să-l faci şi această osteneală constituie asaltul pe care orice om va trebui să-l facă pentru a obţine în mod plenar Împărăţia lui Dumnezeu!

2. Vedeţi, voi înşivă luaţi într-adevăr cu asalt Împărăţia lui Dumnezeu; pentru că vreţi la modul cel mai serios ca ea să fie a voastră, nu vă daţi înapoi de la nici un efort şi de la niciun sacrificiu, şi totuşi, jugul Meu vi se pare blând, şi mică şi uşoară povara cu care vă împovărez. Gândiţi-vă numai la toţi acei tineri pe care, din dragoste pentru Mine, îi veţi duce la Roma şi de care vă veţi ocupa cât mai bine cu putinţă în numele Meu!
Vă veţi ocupa de asemenea de familia cea sărmană de la Emmaus, de familia lui Helias şi de mai mulţi templieri aduşi pe calea cea bună, împreună cu soţiile şi copiii lor - şi, vedeţi voi, aceasta înseamnă, pentru nişte păgâni ca voi, să iei cu mare năvală adevărata Împărăţie a lui Dumnezeu, dar voi daţi chiar o năvală şi mai mare, deoarece credinţa voastră în Mine, dragostea şi ferma voastră bunăvoinţă vă vor împinge să faceţi şi mai mult decât atât! Şi totuşi, toate acestea vor fi un jug şi o povară uşoară şi blândă, pentru că voi înşivă vreţi aceasta cu fermitate şi din toată inima.

3. Dacă priveşti toate acestea aşa cum trebuie şi le judeci corect, vei vedea, prietene, că blândeţea jugului, uşurinţa poverii şi năvala pe care trebuie să o dai în Împărăţia lui Dumnezeu duc în acelaşi loc.

4. Dar uită-te de exemplu la templieri şi la alţi oameni de lume de felul lor şi întreabăte dacă ceea ce faceţi voi cu atâta uşurinţă ca să câştigaţi Împărăţia lui Dumnezeu nu cumva ar fi, pentru voinţa lor, un efort la fel de mare ca şi cum ar trebui să mute munţii din loc! Dar dacă ei, care ar putea să facă aceasta, nu vor depune, ca să ia cu asalt Împărăţia lui Dumnezeu, acelaşi efort pe care voi l-aţi depus deja cu bucurie, cu adevărat vă spun, nu o vor obţine!

5. Iar în vremurile viitoare se va petrece cu oamenii de lume la fel cum se petrece în aceste zile şi în aceste timpuri; căci pământului nu îi vor lipsi niciodată sclavii lumii, iar acestora jugul Meu nu li se va părea blând şi nici povara Mea uşoară.
Şi dacă vreodată, în ultimele lor zile, ei vor vrea în sfârşit să cucerească Împărăţia lui Dumnezeu după lunga noapte a vieţii lor pământeşti, vor trebui şi ei să bată la uşi, şi nu vor primi decât un pic de pâine din Cerul cel mai de jos, pentru a potoli foamea vieţii sufletului lor.

6. De aceea, cel care va face mult din iubire faţă de Mine şi va face multe fapte bune ÎN NUMELE MEU va primi mult din Împărăţia lui Dumnezeu; dar cel care va începe să bată cu putere şi să ceară la poarta Mea abia la sfârşitul călătoriei sale pământeşti, la fel ca şi călătorul din noapte, acela nu va fi respins, dar va primi puţin, deoarece el va fi făcut doar puţin efort pentru a câştiga Împărăţia lui Dumnezeu şi pentru că el nu va fi început să caute decât silit de cea mai cruntă mizerie.

7. Este de la sine înţeles că un asemenea om va fi făcut doar un mic efort pentru a lua cu asalt Împărăţia lui Dumnezeu.
De aceea, el nu trebuie să se aştepte să primească prea mult din Împărăţia lui Dumnezeu! Căci în această împărăţie vi se va da măsură pentru măsură.

8. Aşa încât, cel care, pentru a cuceri Împărăţia lui Dumnezeu, va fi făcut un mare efort, va avea o mare putere şi o mare forţă încă de pe acest pământ; dar cel Care nu va fi făcut decât un mic efort, pentru a cuceri Împărăţia lui Dumnezeu nu va avea decât puţină putere şi nu va atinge niciodată în lumea de dincolo forţa celor care sunt mari şi puternici în ochii Mei încă de pe acest pământ. Ai înţeles bine acum, prietene?”

DESPRE EFECTUL RUGĂCIUNII INSISTENTE.
Pilda cu văduva cea nevoiașa și judecătorul cel neînduplecat.
(Luca, 18 / 1-8)
M.E.I. vol.9, cap.88
1. (Domnul): ”Eu vreau să vă dau tuturor o altă pildă, din care veți înțelege și mai bine cum trebuie un om să ceara și să se roage FĂRĂ SĂ SE DESCURAJEZE, dacă vrea să cunoască în el însuși adevărata putere a Împărăției Mele. Așa că ascultați!

2. Într-o cetate era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și nici nu se rușina de nici un om. (Luca, 18 / 2). Și în cetatea aceea era și o văduvă care a venit la el și i-a spus: „O tu, judecătorule drept, salvează-mă de potrivnicul meu, căci uite, așa și așa stau lucrurile și dreptatea este cu totul de partea mea!” (Luca, 18 / 3).

3. Judecătorul cel drept și-a dat seama de asta de la prima vedere; însă nu era dispus sa se ocupe de plângerea văduvei. Văduva însă nu s-a lăsat, a tot venit la judecător și l-a rugat în genunchi să-i facă dreptate.

4. Și și-a spus judecătorul în sinea lui: „Ce să fac cu ea? Cu toate că nu mă tem de Dumnezeu și de niciun om nu mi-e rușine, totuși, pentru ca văduva asta a ajuns sa mă supere cu stăruințele ei, o voi salva și îi voi face dreptate, ca sa nu mai tot vina și sa mă bată la cap cu stăruințele ei!” (Luca, 18 / 4-5).

5. A-ți înțeles din aceasta pildă ce a gândit judecătorul și ce a făcut? Dacă un judecător foarte riguros într-ale legii ascultă rugămințile stăruitoare ale unei văduve și o salvează, cu atât mai mult ii va salva Dumnezeu pe aleșii Săi, care striga către El zi și noapte; și oare va avea El mai puțină răbdare și iubire pentru ei decât a avut judecătorul pentru văduvă? (Luca, 18 / 6-7).

6. Adevăr va spun, El ii va auzi și ii va salva grabnic, atât în vremurile de acum, cât și în vremurile îndepărtate, când Fiul Omului va reveni din nou pe Pământ ca și acum!

7. Dar în acele vremuri când Fiul Omului va reveni, credeți voi că va găsi credință pe Pământ?” (Luca, 18 / 8)

8. Andrei a spus: “Doamne și Învățătorule, pentru că am vorbit și mai înainte, aș îndrăzni să vorbesc și acum, dacă îmi dai voie!”

9. Eu am spus: “Vorbește; căci ai mintea, curajul și cuvintele necesare pentru aceasta!”

10. Atunci Andrei a spus: “În ceea ce privește pilda, ea zice același lucru ca și cea de dinainte, cu gospodarul și cerșetorul la vremea nopții; însă atitudinea lui Dumnezeu față de omul care în noaptea vieții lui caută ajutor la El este mai hotărâtă decât pilda de dinainte.
Căci Dumnezeu este înfățișat aici precum un judecător drept, care nu este legat de nimic și care îi poate ajuta oricând pe cei năpăstuiți, dacă El vrea aceasta. El însă le vine în ajutor abia atunci când rugămințile lor stăruitoare ÎNCEP SĂ-L SÂCÂIE.

11. Și în această pildă nu este vorba despre nimic altceva decât despre exersarea credinței și a încrederii; când omul a ajuns din acest punct de vedere LA O PUTERE DE NESTĂVILIT, atunci rugămințile lui îi sunt îndeplinite și el este ajutat.

12. Întrucât Tu ne-ai spus la sfârșit că Dumnezeu, ca și Tată preaiubitor, ascultă rugămințile aleșilor Săi care au deja în ei plinătatea credinței și a încrederii, având deja trezită în lăuntrul lor ziua vieții interioare, și chiar atunci când se află în noaptea în care este cu putință să cadă uneori – această concluzie nu Te mai înfățișează ca pe un judecător aspru și neîndurător, care, fiind El însuși un Dumnezeu, nu are a se teme de Dumnezeu și nici de vreun om, ci ca pe un Tată al celor care au atins deja ziua vieții interioare. Eu astfel am priceput cele spuse de Tine, și cred că nu m-am înșelat.

13. Niciunul dintre noi nu se află încă cu totul în lumina vieții interioare, ci în parte încă în vechea noastră noapte a vieții, și de aceea mai avem încă de insistat cu multe rugăminți la Tine pentru ca Tu să ne învrednicești pe noi în credință și încredere și să ne întărești astfel; Tu însă ne-ai promis o mântuire sigură și grabnică, și noi credem cu putere și fără îndoială că tot ceea ce Tu ne vestești se va împlini.

14. Dar Tu ne-ai vorbit de multe ori și despre a doua venire a Ta pe Pământ, și ne-ai pus la urmă întrebarea dacă atunci vei mai găsi credință printre oameni.

15. Această întrebare depășește însă cu mult cele cunoscute de noi, de aceea nu Îți pot răspunde la ea. Însă Tu însuți vei fi știind cel mai bine cum va fi credința oamenilor în vremurile îndepărtate care vor veni și, dacă vei voi, ne-o vei putea descrie și nouă, așa cum ai făcut-o de atâtea ori.”

16. Eu am spus: „Tu ai explicat și pilda de azi foarte bine și corect, și prin aceasta ai adus o adevărată bucurie inimii Mele.
Dacă veți făptui cu toții conform acestei pilde, vă veți elibera intru totul sufletul de jugul materiei acestei lumi, și semnele acestei eliberări nu se vor lăsa așteptate.”

M.E.I. vol.9, cap.87.

4. (Domnul): „Iar oamenii SĂ ÎNVEȚE MEREU CUM SĂ SE ROAGE CU ADEVĂRAT, fără să se descurajeze; căci omul își va însuși o dreaptă și neclintită încredere și prin exercițiu; pentru că, la fel ca în orice privință, doar prin exercițiu el va ajunge să atingă măiestria.

5. Un om care dispune de toate bunurile acestei lumi se dezvață repede de rugăciunea adevărata și plină de încredere. Însă dacă va da vreo nevoie peste el, va începe și el să caute ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciune; dar el va avea prea puțină încredere ca va găsi ascultare la Dumnezeu, și motivul va fi lipsa lui de exercițiu în încrederea vie și deplină în Dumnezeu.”

Postat de A. G. Mircea în grupul Noua Revelatie.

Postare preluată de pe pagina de Facebook Jakob Lorber, Noile revelații ale lui Isus